Prezenta slaba la vot este explicata de grasimea care se scurge pe gratarele incinse in fata blocurilor din Bucuresti.
 
La o muscatura distanta de o catea lauza pripasita in sictir sub un bot de papuc carosat, vecinul de la parter perpeleste niste cefe. Nevasta, doamna Veronica, ii paseaza prin grilajul de la bucatarie un castron cu pulpe de pui fezandate si priveste ingrijorata sticla de bere la doi litri ce-i aproape goala, cand ardeii si vinetele isi asteapta inca randul la fript. Si asa, masa familiei Cruntu se ridica prin sublimare catre etajele superioare ale blocului din cartierul bucurestean Salajan.

Ajunge la Cristina Boer, studenta de la patru, la tanarul David, proaspat angajat la sucursala unei banci de langa metrou, si chiar pana la nasul infundat al Adelinei Iepure, care e alergica la polen si oricum nu miroase nimic din aprilie pana in august.

Cristinei ii zboara gandul la minunea tehnologica numita aer conditionat, in timp ce se gandeste de ce a uitat sa-si faca programare la manichiura azi-dimineata, ca tot a fost la hipermarket . Si mai sunt doar doua zile pana la nunta sora-sii si doar trei ore pana la primul examen din sesiune.

David injura termopanul de doi bani care ii introduce-n camera ultimul hit al lui Salam, iar Adelina doarme de rupe pamantul. Sforaie si inca viseaza bairamul de aseara, unde a cunoscut un englez venit in Bucuresti cu afaceri. Dar era cam tanar pentru afaceri. A mai avut ea o prietena care si-a luat teapa cu un strain.

Ei sunt bucurestenii pe care-i intalnesti la tot pasul in Capitala. Restul reprezinta exceptii. Cine vrea sa fie primar lor li se adreseaza. Cine-i clasifica pe acesti oameni, asa cum sunt ei, drept , ignoranti sau nepasatori, pentru ca nu au votat, se insala. Si nici cei care pun absenta la urne pe seama lehamitei nu au dreptate. Pur si simplu nimeni nu i-a chemat cu adevarat pe locatarii acestui bloc.

Nu le-a dat un motiv sa plece din curtea blocului, sa se trezeasca din somn sau sa se abata din drumul catre casa spre sectia de votare. Vrem, nu vrem, ei sunt prima, a doua sau abia a treia generatie in pantofi, iar a astepta din partea lor o demna de educatia unui lung sir de intelectuali este ca si cum am privi flamanzi la gratarul incins de vecinul de la parter. Miroase apetisant, dar fumul nu ne umple burta.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro