A castigat Oprescu. Sau Blaga. La ora la care editia print ma obliga sa predau textul, scorul era cam 55% Oprescu.
 
Mai sunt insa sapte ore pana la inchiderea urnelor si navala „burgheziei creative“ la vot are tot timpul sa se produca. Batalia pentru Bucuresti insa nu se termina niciodata si depinde din ce in ce mai putin de invingator.

Poate ne-am aplecat prea mult asupra acestui razboi neimportant, pe care patologia publica l-a numit „politic“. Poate ne-am plantat prea des speranta in ghiveciul stramt al unui partid simbolic, cu patina sau cu zurgalai, al unei doctrine superficiale, cu aer dramatic, sau al unui baiat oportunist, cu biografia ascunsa la sertar.

Poate n-am inteles destul de repede ca ne pierdem vremea, ca irosim timpul nostru, ca, indiferent cine castiga, pierderea e acoperita intotdeauna de altcineva, adica de noi.

Poate ca am gesticulat prea mult in aceasta conversatie cu iluzia si am uitat ca e greu sa-ti bazezi viitorul pe neant. In schimb, aproape sigur ca n-am observat primavara care a devenit - intre campanie si turul doi - vara, si nici valul de emotie autentica, pe care sutul lui Mutu si doua reprize de demnitate in fata Italiei l-au declansat in noi toti. Mai bine decat mine insa, si mai bine decat titlul de mai sus vorbeste, despre asta, textul de mai jos.

Postat pe net de gi57: „Romania vorbelor mari Am un amic, un munte de om (195 cm 120 kg) care poate schilodi sau ucide cat ai clipi cel putin 3-4 barbati in putere care i-ar sta in potriva. A fost parasutist -“basthanist“ (cei initiati cunosc termenul) si membru in trupele pe care le putem numi (cu oarecare bunavointa ) de comando/diversiune ale armatei romane.

Este un om profund onest si in mod aproape organic apolitic. Candva, pe vremea „faraonului“ atunci cand tot ce misca in mass media trebuia sa fie ori „sponsorizat“ ori controlat de-a binelea (OK, Catavencu a tinut lumina aprinsa in majoritatea noptilor) mi-a spus cu amaraciune in glas:
„Ma, pe vremea lui Ceasca daca se intampla sa fie un razboi ma duceam ma la razboi sa crap teste sau sa imi las oasele pe brazda, numai pentru ca stiam ca „in spate „sunt niste parliti care stau cu 3 ore de curent zilnic si cu cartela la gheare de pui.
Acu ‘pe vremea astora daca se intampla sa ne calce cineva o sa le trag m..e la concentrare si o sa ma las la fund. Pentru cine ar trebui sa ucid cu arma in mana sau sa fiu ucis acuma? pentru Irinel Columbeanu si Monicai Columbeanu? sau pentru ca tiganul de Bombonel sa poata impusca ursoaice gestante din elicopter cu pusca cu luneta? pentru gunoaiele aste nu merita sa mori ma!“, imi spunea el cu amaraciune. Dupa cateva evenimente de genul meciului cu Italia cred eu ca amicul meu ar raspunde la o (improbabila) mobilizare de raboi ... si ar face si treaba buna pe campul de lupta“.

N-am de adaugat decat ca e obligatoriu sa refacem recensamantul pasiunilor corecte, sa redeschidem o usa reflexelor normale si sa ne regandim vacantele. „Oprescu sau Blaga“ ramane o chestie tratabila cu calm, cata vreme sanatatea noastra emotionala si „Romania cuvintelor mari“ sunt caile reinventarii.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro