Nu mai avem vecini buni, nici nu stiu daca am avut vreodata, parca a fost odata, demult, pe vremea cind hamsia si calcanul erau ai nostri, parca a fost odata Marea Neagra, dar de cind se vorbeste de ea geostrategic si globalist s-a transformat in lac rusesc, nici guvizii nu mai sint ce au fost odata, piratii si braconierii se simt din ce in ce mai liberi in apele sale de cind noi o strabatem doar cu privirea si cu iahtul lui Mazare, nu mai avem vecini care sa ne spuna buna-ziua, de fapt nu mai stiu daca mai avem vecini, sintem fiecare pe cont propriu, sintem scari intregi, blocuri si cartiere de straini, sintem orase de straini, o tara in care oamenii ei nu se mai cunosc asa cum se cunosteau odata, s-au mutat de mici copiii, nici n-au apucat sa se cunoasca intre ei, s-au mutat parintii, care prin strainatate, care prin singuratate , batrinii nu mai stau in fata blocului, au plecat de mult prin locuri numai de ei stiute, au ajuns niste taloane de pensii ascunse prin case, pot sa moara linistiti cu televizorul deschis ca nu afla nimeni, pe la inmormintarile lor nu mai vine decit popa, copiii le sint plecati prin strainatate, abia au plecat si n-au bani sa se intoarca, puteau si astia batrini sa mai astepte un pic, macar pina stringeau si ei bani de un zbor low-cost, de un zbor acasa...

Continuarea in Jurnalul National