Nu-mi place deloc, dar deloc fata ministrului Muncii si Protectiei Sociale. Pentru mine, munca e altceva decat spune chipul dumisale intunecat si zgrunturos c-ar trebui sa fie. Cat despre mila si protectie sociala , e ultima persoana de la care as astepta intelegere, ajutor si pasuire . Faptul ca un om imi displace e intotdeauna in avantajul acestuia.

Ii dau mai mult credit la bine decat altora. Ma simt vinovat ca pun impresia inaintea obiectivitatii. Din acelasi motiv am considerat ca procesul cu care e sacait din cauza fiului are un excedent politic. Ca e cercetat pentru trafic de influenta si nu mai stiu ce, fiindca e liberal si ministru. Asta pana de curand, cand l-am auzit, intr-o discutie televizata, pledand pentru nevinovatia sa si a baiatului.

Cum se stie, ministrul si-a folosit, se pare, functia si rostul in PNL pentru a i se atribui odraslei un contract preferential de 14.000 de euro. Eu, poate, as fi avut indreptatirea sa spun ca se face caz de un mizilic, in vreme ce jafuri de multe milioane de euro, dovedite si razdovedite, nu ajung niciodata la penal.

Ministrul insa nu avea dreptul sa vorbesca de suma de 14.000 de euro ca despre un fleac. El e mandatatul protectiei sociale pentru milioanele de amarati care castiga numai salariul minim pe economie, adica aproximativ 100 de euro, si a pensionarilor cu un venit lunar si mai mic. Pentru armata de milioane de flamanzi, obiectia ministrului, cum ca se face din tantar armasar , e mai mult decat o scapare.

E modul sau de a se raporta la saracie si la bogatie. Ministrul Protectiei Sociale gandeste de partea bogatilor, nu a saracilor. Pentru domnul ministru, un contract care-i aduce fiului 14.000 de euro e un modest inceput de cariera, nu pensia sau leafa de supravietuire a 140 de romani.

Continuarea in Jurnalul National

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro