„Aici e despre mama, uite-o pe sora-mea, asta e o nota despre mine...“ Aruncati o privire peste umarul lui Tismaneanu , rasfoindu-si albumul cu poze rare furate de Securitate prin gaura cheii. Cititi in soapta si ingroziti-va in gind. „Este un tinar cu o constitutie fizica slaba, inteligent; are inclinatii spre munca stiintifica de cercetare; foarte naiv si influentabil, fapt care il determina sa-si schimbe usor impresiile despre persoanele cu care intretine relatii...“ Un ofiter de Securitate schitase, intr-o nota de mina, portretul celui care avea sa fie ales judecatorul comunismului romanesc. „Cain“ si mama Caligrafiata de un anonim birocrat al delatiunii, nota informativa pare rezultatul unei vizite la Ermina Tismaneanu. Sint, poate, cele mai triste file din dosarul deschis de Securitate in 14.07.1983 sub numele conspirativ „Cain“. Securitatea avea, probabil, un fel de umor ermetic. In Biblie, Cain, „cel fugar si pribeag pe pamint“, isi ucide fratele. In tinerete, comunismul i-a fost, pesemne, tinarului Tismaneanu un fel de frate vitreg nascut din parinti ilegalisti. Dar pina sa ajunga sa-si judece fratele ucis, a vinat comunismul, iar comunismul l-a vinat pe el. Pe Ermina, mama ramasa in tara, Securitatea a haituit-o cu lunile. Citindu-si dosarul intr-o zi torida la Bucuresti, fiul Erminei cade in infernul secret al propriului sau trecut: „Realizeaza cit sint de atasat de mama mea, incearca sa foloseasca aceasta arma psihologica, mergind in vizite dese“. Degetele ii aluneca febril pe manuscris, cautind numele mamei scris cu majuscule. „Infatuat, dezechilibrat, lipsit de maturitate “ Vizitele incepusera probabil in vara lui ’83, dupa fuga in Statele Unite. Ofiterul de Securitate batea insistent la usa mamei sperind sa patrunda astfel in mintea sofisticata a fiului: „Tismaneanu Ermina inclina sa creada ca fiul sau a fost atras la Europa Libera speculindu-i-se unele tare din caracterul sau ca infatuarea, precum si lipsa de maturitate si experienta de viata“. Securistul-psiholog adaugase la fisa tinarului „Cain“ si alte simptome de boala: „Dezechilibrat, sensibil la laudele care i se aduc de catre persoane din anturajul sau, ceea ce il face in multe ocazii sa se ralieze la actiuni nechibzuite care ii sint sugerate de persoane ce-i speculeaza tendinte spre infatuare, este atasat de rudele din tara; nu este o fire materialista“. Ce urmarea, de fapt, Securitatea? Tismaneanu isi stringe pleoapele, intr-un gest reflex de silit memoria: „Incercau sa o convinga sa-mi scrie. Sa-mi urmez cariera stiintifica. Sa renunt la Europa Libera, sa renunt la criticarea regimului. Sa ma ocup de ce vreau, de scoala de la Frankfurt, filosofie sociala, dar sa las in pace conducerea partidului“.