Carevasazica lui Ion Iliescu i-a venit din nou apa la moara. Din tihna pozitiei sale de presedinte de onoare al PSD, fostul prim al tarii sterge podelele cu Dancu si Rus, facandu-i varza à la Cluj.
 
Nimic nu-i place mai mult lui Ion Iliescu decat sa savureze clipele in care poate sa-si ia revansa, iar cand vine vorba de revansa, pe primul loc e astazi grupul disidentilor clujeni, adica nemernicii care au indraznit, pret de cativa ani, sa-i ia din fata cascavalul puterii si aura de lider deplin al politicii dambovitene. Ce nopti negre va fi indurat Iliescu in perioada de dupa congresul in care Rus si Dancu l-au instalat pe Geoana in fruntea PSD!

Ce dorinta teribila de razbunare va fi crescut in pieptul Tatucai si cate planuri va fi urzit mintea-i cea luminata! Azi, iata, e din nou in saua puterii, calarind partidul pe care l-a fondat si tremurand de nerabdare sa-i vada plecati cat mai departe pe clujenii care au stat sugand din deget sa vada succesul in alegeri.

Succes care n-a venit, motiv suficient pentru Iliescu si camarila lui sa dea de pamant cu necalificatii social-democratiei romanesti.

O curatenie e necesara in partide dupa fiecare ciclu electoral. Apele trebuie despartite si analizele fac parte din ordinea zilei in orice formatiune politica in stare sa-si asume lectia succesului deopotriva cu esecul. Infrantii trebuie sa plece capul si sa lase locul liber pentru altii, in speranta gasirii unei garnituri de lideri mai performanti, mai ales in perspectiva unui examen electoral atat de dificil cum se anunta a fi scrutinul din toamna acestui an. Pe o astfel de judecata, de bun-simt la urma urmelor, s-ar putea interpreta si ceea ce se petrece acum in PSD. Lucrurile ar sta asa daca n-ar fi vorba de Ion Iliescu. Presedintele de onoare al social-democratilor e in stare sa fractureze, prin simpla sa prezenta intr-un partid, orice judecata simpla. Din doua motive, cel putin.

Primul ar fi acela ca Ion Iliescu nu poate trai fara putere. Pentru un personaj a carui singura vocatie a fost, intreaga viata, cea de activist in campul politicii, nu exista judecata bunului-simt si nici rezolvarea simpla a transferului de putere. Ion Iliescu nu accepta locul secund nici atunci cand Constitutia nu-i permite sa mai aiba vreun mandat la conducerea tarii. Ar fi trebuit sa-i intelegem pe deplin felul de a gandi si de a privi realitatea atunci cand ne-a facut cadoul otravit al celui de al treilea mandat pe care si l-a adjudecat la presedintie, batandu-si joc de legea fundamentala.

Al doilea motiv tine de firea razbunatoare a unui personaj care vrea sa ramana in istorie ca o figura luminoasa a anilor traiti de romani in democratie dupa 1989. Cum sa indrazneasca un Dancu sau un Rus sa-i puna sub semnul intrebarii rolul demiurgic, de salvator al natiunii romane din ghearele dictaturii ceausiste? Cine sunt ei sa vorbeasca tare si neintrebati despre un Iliescu - fantoma a trecutului, in loc sa-l aseze in pantheonul personajelor providentiale nascute din acest popor?!

Dar daca, totusi, rezultatul slab obtinut de PSD la Cluj si la Brasov, adica, in acea zona din tara pe care o numim indeobste Ardeal, e din vina lui Iliescu? Si daca, totusi, vorbim despre o parte din Romania care a inteles prea bine ca PSD a pierdut, inca o data, trenul reformei in partid, de vreme ce continua sa stea cu Iliescu la geam in Kiseleff si pe afisele electorale?

Clujul si Brasovul sunt mai aproape de ceea ce inseamna Romania moderna la care visam cu totii si la care speram inca din vremea in care Ion Iliescu pierdea pentru prima oara puterea in 1996. In Cluj si in Brasov sunt romani care rad mai rar si gandesc mai mult inainte de a stampila pe buletinul de vot un PSD care defileaza pe calea victoriei politice in costume din Epoca de Aur .
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro