In campania sa electorala, Nicolas Sarkozy a fagaduit, printre altele, o „laicitate deschisa“.

Altfel spus: statul ramane neutru, numai ca urmeaza sa admita valoarea religiilor pe planul vietii publice. O mutatie politica? Da, pentru ca nici un lider francez nu a mai dat binete credintei de foarte multa vreme. Nu, pentru ca acest viraj e de fapt o intoarcere la Franta gaullista, cea de dinaintea miscarilor studentesti din mai 1968.

Pana la ora de fata, promisiunea prezidentiala s-a concretizat printr-o totala reconciliere a Parisului cu Vaticanul, dar si printr-o serie de „mari discursuri “ despre sensul vietii spirituale (rostite cu precadere in lumea araba). Nici o contradictie de fond. Desi autoare a conceptului de laicitate, Franta ramane o natiune cu 61% catolici declarati si peste doua milioane de elevi in licee confesionale...

Cautarea propriilor radacini, mai febrila dupa 11 septembrie, justifica pesemne nuantarea vechiului tabu republican.

Continuarea in Cotidianul