Ma plangeam saptamana trecuta de tacerea complice care inconjoara evenimentele din Tibet cu numai cateva luni inainte de Jocurile Olimpice de la Beijing.

Intre timp, presa scrisa si mass-media franceze s-au umplut de proteste, dar e interesant de remarcat ca acestea vin din partea unor gazetari si aproape deloc din partea responsabililor din Comitetele Olimpice Nationale sau a politicienilor. O anumita prudenta e peste tot in ziarele de sport. „L’Equipe“ din 24 martie scrie conciliant: „JO au fost trase la sticla, asa ca va trebui sa le bem. Chiar daca gustul va fi amar“.

Daca sportivii, pentru care un boicot ar echivala cu o catastrofa personala, se mai pot arata echivoci („E normal sa ne ridicam contra oricarei forme de represiune , declara Laura Flessel, dubla campioana olimpica la scrima, dar ar fi o eroare sa boicotam JO“), rezerva politicienilor nu mai are niciun sens. Bush si-a anuntat participarea la ceremonia inaugurala. S

arkozy a lasat sa se inteleaga ca poate adopta orice atitudine, in functie de evolutia situatiei. Germanii si britanicii au fost mai limpezi in declaratii, dar, de hotarat, n-au hotarat nici ei nimic.

Continuarea in Evenimentul Zilei