Privesc amuzat cum intreaga alianta PSD-PC se joaca voluptuos de-a guvernul. Par niste copii de Primaverii, proveniti din familiile nomenclaturii rosii, care se joaca de-a parintii. Nimic mai ireal, nimic mai jalnic .

 Seful de joc este, evident, dl Geoana. Nu conteaza ca s-a mai jucat de cateva ori de-a premierul si a ramas cu buza umflata. Omul spera, persevereaza, caci un dracusor interior ii spune ca daca te tot joci asa, neobosit, s-ar putea chiar sa se intample. Iar daca nu se intampla, ramai cu bucuria fragila a jocului, care poate acoperi in cazul anumitor temperamente dezamagirea dura a neimplinirii.

Guvernul umbros al PSD-PC este, deocamdata, o adunare vesela, necoagulata, dar extrem de disponibila. Merge la mare, merge la munte - cu „guvernul“, fireste. Dar noi stim bine ca joaca asta nu are legatura cu realitatea.

Pe de o parte, e greu de crezut ca PSD-PC castiga alegerile si fac singuri guvernul. Mai realista ar fi o coalitie cu UDMR si PNL, ceea ce presupune portofolii cedate acestor partide, adica unii dintre „ministrii“ de azi vor plange in pumni caci din ratiuni politice li se va lua jucaria. Pe de alta parte, e greu de crezut ca dl Basescu va desemna un premier PSD.

In fine, chiar daca aceste doua lucruri cu totul improbabile se vor intampla, mai e ceva. Sau, mai bine zis, cineva. Va amintesc toamna tarzie a anului 2004. Iremediabilul copil al politicii noastre, dl Geoana, se recomanda deja prim-ministru peste tot, dar cu doua zile inainte de alegeri, tatucul Ion Iliescu a zis „stop joc“. Chestia cu Geoana premier, a se slabi. Sunt bune sanse ca joaca dlui Geoana de-a premierul sa se spulbere iarasi, daca nu prin rezultatul alegerilor, daca nu prin decizia presedintelui Basescu, macar prin decizia cu putere de lege a celuilalt presedinte. Care, din cate vad, ii lasa pe copiii inrositi de soare si doctrina sa-si ridice castele de nisip pe plaja. In fond, nu e bine sa intrerupi cu socuri de luciditate joaca unui infant. Dauneaza cresterii lui, din cate se spune prin carti.

De fapt, manevra geoanica are substanta propagandistica si scop salvator. Rostul nu e de a face un guvern, ci de a arata electorilor fata unui partid care crede fara rest in victorie si care, mai mult, este pregatit sa guverneze. Stie cum, are cu cine, vrea. Acest joc are acelasi spirit de optimism stupid cu care, va amintiti, toti candidatii la primarie ni se infatisau in campanie si ne spuneau fara sa clipeasca, din adancul inimii lor, „eu voi fi primar, nu ma indoiesc de asta“.

Ceva (sau cineva) spune competitorilor politici ca o asemenea atitudine e castigatoare, ca asa convingi poporul sa te voteze. Pe ce s-o baza o asemenea gandire e un mister. N-am auzit nici un elector care sa spuna ca voteaza cu unul dintre candidati pentru ca acela i-a spus ca va fi primar, oricum. Dimpotriva, la Bucuresti a invins unul care a mimat modestia spunand „fratilor, a venit si Oprescu“. Insa acest joc de-a guverneala are si scop preventiv.

Dl Geoana s-a gandit sa-si prelungeasca sederea in fruntea partidului pana mai tarzior. Imparte cu darnicie ministere si agentii, iar cei vizati vor astepta fericiti materializarea ofertei stiind ca fotoliul ministerial le revine numai daca primul-ministru din joc, dl Geoana insusi, ramane la carma. Repet, ceea ce ma amuza nu e jocul in sine, ci tacerea ingaduitoare a tatucului. Cei care chiar decid pare ca au alte treburi deocamdata. Cand si daca va veni vremea unui guvern PSD-PC, atunci isi vor spune cuvantul si realitatea va arata cu totul altfel decat jocul. Iar multi dintre copiii care rad in soare acum vor plange mocnit.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro