În afară de reţeaua celor 142 de copii recrutaţi de Securitatea Sibiu în anii 1988-1989, Adevărul dezvăluie în premieră absolută o concluzie şocantă: reţeaua de la Sibiu avea clone în toată ţara. Cu aprobare de la stăpanire, adică de la conducerea Securităţii, în baza unui document top-secret, descoperit de noi, care atestă că puteau exista 42 de reţele în toate judeţele ţării. Inclusiv în municipiul Bucureşti. Avem, aşadar, de-a face cu o megareţea a copiilor informatori din Romania. Megareţeaua inocenţilor. Adevărul a descoperit un document foarte important în ancheta pe care procurorii militari trebuie să o întreprindă în legătură cu reţeaua de la Sibiu, semnalată marţi de Institutul pentru Investigarea crimelor comunismului. Este vorba despre fişa personal ă a elevului persoană de sprijin, un adevărat "mandat" de intrare în reţea a copiilor recrutaţi de Securitate. Fişa este parte anexă dintr-un document top-secret codificat "D-00180'87" şi intitulat "Instrucţiuni privind activitatea de creare şi folosire a reţelei informative a aparatului de Securitate". Documentul a fost elaborat şi aprobat de conducerea DSS, la iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu (în baza Decretului 121/78, privind atribuţiile DSS şi a altor legi şi decrete privind "bucătăria Securităţii). Fişa personală în alb, pe care o prezentăm în facsimil, are două pagini distincte. În prima pagină sunt prezentate: numele unităţii recrutoare, al recrutorului, numărul de cod al recrutatului-"persoană de sprijin", în cazul nostru elevul/eleva, datele personale ale acestuia/acesteia, datele părinţilor, şi o scurtă caracterizare psiho-informativă. În pagina a doua sunt prezentate o scurtă caracterizare anuală, recompensele, ofiţerii de legătură şi eventuala ieşire din reţea (cu motivele şi "propunerile pentru folosirea în continuare"). Aşadar, un plan diabolic, în alb, de racolare a copiilor, a inocenţilor. Profilul informatorului la pubertate Potrivit documentării noastre, varsta medie a celor recrutaţi de Securitatea din Sibiu era în jur de 15 ani. Adică, erau copiii născuţi în 1973-1974 şi recrutaţi în anii 1988-1989. Vom prezenta, ca studiu de caz, fişa unei tinere, fiica unui judecător sibian, recrutată în reţea de ofiţerul Emilia Balici, pe atunci căpitan de Securitate. Persoana atrasă pentru colaborare cu Securitatea , adică eleva din Sibiu, avea numele de cod "NELI" şi fusese recrutată în 1976 (deci înaintea emiterii documentului mai sus-amintit de noi, ceea ce demonstrează că recrutările de copii erau oricum la modă în Securitate). Este interesant profilul psiho-informativ prezentat de Securitate: "fire deschisă; apreciată de colegi, aleasă şefă UTC pe clasă, are destulă maturitate în înţelegerea problemelor puse în discuţie". Recrutorii, oamenii negri din reţea Investigaţiile nostre au scos la iveală şi nume. Nume de copii-informatori, nume de recrutori-securişti, nume de cod.Ofiţerii recrutori aveau un număr şi un nume de cod precum: "140/FA", "211/CN"; "140/HD", "220/IZ", "132/DC", 140/ EB". Ultimul dintre acestea este chiar numele de cod al căpitanului de Securitate Emilia Balici, recrutoarea fiicei judecătorului A.B. din Sibiu despre care am amintit mai sus. Numărul 140 reprezenta matricola securistului recrutor . Prezentăm mai jos cele 15 nume de foşti securişti sibieni identificaţi deja: Emilia Balici, Ioan Bogăţeanu, Ioan Brancoveanu, Nicolae Carnu, Nicolae Caraboşa, Ioan Comşa, Ioan Coroiu, Ioan Coca, Dumitru Cheleţ, Alexandru Dinulescu, C-tin Dragomir, C-tin Dincă, Dumitru Haiduc, Viorel Oroş, Nicolae Rău. Iată şi cateva nume ale copiilor recrutaţi la Sibiu: Cosmin L.B. - născut 1974/recrutat 1989; Ioan B - născut 1974/recrutat 1989; F.R.B. - născută 1971/recrutată 1986; Chirilă F. - născut 1975/recrutat 1989(avea, deci, la recrutare, 14 ani). şi cel mai şocant dintre cazuri: Aurel Ovidiu K. - născut 1977/recrutat 1989(avea 12 ani). Aproape fără cuvinte. Dar, în orice caz, diabolic! Din recrutor, adjunct la SRI Sibiu Dintre ofiţeri este cunoscut cazul Emiliei Balici, care a ajuns după decembrie 1989 adjunct al şefului SRI Sibiu. Soţul ei a fost colonelul Radu Balici. După ce a ocupat postul de şef al Serviciului Rutier şi de şef Serviciu Cercetări Penale, a fost numit la conducerea Inspectoratului de Poliţie Prahova. În 1997 a ajuns şef al Poliţiei Capitalei, numit de Gavril Dejeu din motive care ţin de trecutul lor comun, iar din 1999 a preluat postul de şef al Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului de Interne. Racolările, la Direcţia I Generalul Ion Mihai Pacepa a declarat în vară ziarului Adevărul că de racolările de copii s-ar fi ocupat Direcţia I a Securităţii, care avea, printre obiective, învăţămantul, cultele şi partidele politice. "Unii erau recrutaţi cu sarcini informative, alţii - ca viitoare cadre. O deschidere reală a arhivelor va dezvălui numeroase alte cazuri", ne-a precizat Pacepa. Adevărul a mai prezentat şi practica STASI de a racola minori. Un document al Comisiei Gauck din Germania, care se ocupă de arhivele STASI din fosta Republică Democrată Germană (RDG), descria racolările de minori ca fiind o "permanentă campanie a sistemului de securitate". "Profesori special aleşi au încercat să îi facă pe copii să fie interesaţi să lucreze pentru STASI sau să îi atragă pentru o carieră pe termen lung în Armata Naţională a Poporului", se spune în document. "Pentru a-i convinge pe copii, ei (n. red. – profesorii-agenţi STASI) le vorbeau despre cariere interesante, precum cea de pilot, sau le "vindeau" alţi "morcovi", cum ar fi un loc la mult căutatele "cursuri postuniversitare". În Germania comunistă, arată Comisia, "toţi copiii, indiferent dacă acceptau să intre în Securitate sau nu, trebuiau să treacă printr-un stadiu de pregătire militară". "Stadiul de pregătire" se referă, de fapt, la aşa-numitele tabere de "apărare patriotică", PTAP cum se numeau în Romania. Comanditarii răului - securiştii şi şefii PCR Documentul strict secret D-00180/87 (descoperit şi prezentat de noi în premieră absolută) a fost multiplicat şi difuzat tuturor inspectoratelor judeţene de Securitate sub formă de broşuri "strict secret", spre a fi prelucrate de conducerea acestora cu structurile operative ale DSS. O adevărată cercetare penală pentru stabilirea întregii desfăşurări a reţelei de copii, din anii ‘80, a eventualelor implicaţii şi posibile vinovăţii ar trebui să pornească, aşadar, de la varful piramidei răului. De la varful DSS. Cine erau, aşadar, şefii DSS la sfarşitul anilor ‘80 atunci cand a fost emis ordinul? Erau următorii: ministru de interne şi şef suprem al Securităţii: Tudor Postelnicu; ministru secretar de stat, şef al DSS: Iulian Vlad; ministru adjunct, şef al CIE (UM 0544): Aristotel Stamatoiu; ministru adjunct: Gianu Bucurescu; secretar de stat: ştefan Alexie, şef consiliu politic: Ioan Marcu. şefii celor şase direcţii erau următori: Gheorghe Raţiu (Direcţia I), Emil Macri – decedat (D II), Aurelian Mortoiu (D III); Gheorghe Vasile (D IV); Marin Neagoe (D V); Gheorghe Vasile - decedat (D VI) - Cercetări Penale). În afară acestora, ar mai trebui luaţi la întrebări şi şefii tuturor inspectoratelor judeţene de Securitate, adjuncţii lor şi şefii de servicii. şi, nu în ultimul rand, toţi foştii secretari de partid ai judeţelor, care, prin fişa postului, aveau sarcina să coordoneze Securitatea judeţului. şi ei trebuie audiaţi la Parchet pentru a se stabili întregul adevăr privind "reţeaua inocenţei".