Treizeci de centimetri. Atat ii lipseste presedintelui ca sa-si demonstreze barbatia. Adica un pas. Un pas mic pentru un om, dar mare pentru un om neobisnuit sa-l faca: un pas inapoi.
 
De trei saptamani, de cand Euro 2008 se suprapune cu rezultatele metaforice de la locale, pana si fotbalul incearca sa i-o spuna. Pasul inapoi tactic, cel care lasa adversarul afara din joc, face parte din logica moderna si sportiva a infruntarii.

Traian Basescu tocmai a incheiat al doilea meci ratat cu propria legen da. Doua intoarceri la popor - una in noiembrie 2007, la europarlamentare, iar a doua acum, la accidentarea lui Blaga - insumeaza puncte pretioase pierdute pe teren propriu. Mitul ofensiv, charisma si rasfatul maselor par sa se fi sleit.

Talentul fostului mare conducator de joc nu mai ajunge.

Pus in balanta cu jocul periculos si cu mania de a nu da pasa, dauneaza echipei si scorului general. Fireste, rezultatele PD-L au atins un golaveraj istoric, dar e un calcul care pune in evidenta nu atat victoria, cat multele goluri.

Partidul de autor al presedintelui a pierdut oficial doar Primaria Capitalei. Simbolic insa, a pierdut un mare avantaj de moral, pentru ca spiritul infrangerii a pornit sa se rostogoleasca spre alegerile generale din noiembrie si de-acolo, pana hat , la prezidentiale.

Asadar, e groasa. Incremenirea presedintelui in prospect, in manualul de utilizare personala a partidului, e un gest de suficienta care poarta in obraji roseata apropiatei come. Indreptarul ortografic si de pronuntie politica, aflat in programa scolara a bunului-simt, cere masuri urgente. Din lista lor retinem, pana acum, estomparea egoului fondator, adica retragerea lui Traian Basescu in granitele constitutionale si psihologice ale institutiei neutre.

Odata eliberat de teroarea perfectionista, PD-L isi poate relua, la lumina zilei, tatonarile secrete cu PNL. „Manevrele“, „lucraturile“ si „tentativele de puci“, proscrise pana ieri, pot deveni acum gesturi politice oficiale si pot da sens singurei aliante ce poate recaptiva electoratul de dreapta. Pasul pregatitor e chestionarea publicului in legatura cu refacerea Aliantei D.A., concept care, daca e reincarcat cum trebuie, isi poate reface popularitatea.

Dificultatea principala e insa pacea interna. In simetrie cu Basescu, fractiile isterice din PNL au dezvoltat, la randul lor, discursuri personale decisive. Voci coltoase si sentinte negre, declaratii si injuraturi pitigaiate, adjective dantesti si ridicole amenintari cu bataia stau acum la baza viitoarei prietenii.

Numai ca un viitor politic ce ia in calcul doar vanitatile pitice ale ramurii Calin, crizele de ego ale brandului Traian, invidia odihnita a lui Crin sau mandria slugarnica a lui Boc calca zdravan in picioare rabdarea unui electorat obidit. Alegatorii de dreapta isi rup spinarile cu PIB-ul liberal, isi intind nervii cu insecuritatea civica, in fine, isi consuma viata cu dezamagirile zilnice doar pentru ca un stol de papagali sa se poata insulta in voie. E clar, oamenii muncii - in sensul profund si trist al sintagmei - isi tes iluzia din discursul unor prosti.

Refacerea Aliantei D.A. - cu sau fara Tariceanu, dar obligatoriu fara Basescu - e unicul proiect care poate conserva PD-L si salva PNL. Altminteri, PSD ajunge la guvernare si dreapta o ia usor spre neant. PNL se va autodesfiinta simbolic prin alianta cu urmasul PCR si va iesi definitiv din simpatia regasita temporar, iar PD-L va muri cu stigmatul - meritat deplin - de a fi adus PSD la putere.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro