Importurile masive de incaltaminte si scaderea continua a producerii in sistem lohn , care se deplaseaza in zone cu mana de lucru mai ieftina, trend ce se va accentua in urmatorii trei-patru ani, ameninta serios industria romaneasca de profil, ne-a declarat Doru Mladin, presedintele organizatiei patronale a industriei de pielarie-incaltaminte.
Acesta a spus ca, in 2003, consumul mediu de incaltaminte a fost de 3,14/locuitor, din care 78% proveneau din import. Productia de incaltaminte estimata in acest an este de 37,5 milioane de perechi, ceea ce inseamna o crestere cu numai 400 mii de perechi fata de anul trecut. In ceea ce priveste productia de marochinarie , se estimeaza o productie asemanatoare celei de anul trecut, 2,6 milioane de bucati. Trendul stationar are drept cauza cererea redusa la export pentru aceste produse.

In schimb, productia de piele va inregistra o scadere in acest an, afirma Mladin. Daca, in 2003, au fost produsi 1763 milioane de metri patrati, in 2004, se estimeaza ca se vor produce 1400 milioane de metri patrati. Reducerea este legata de situatia precara a materiei prime din tara ( preturi mari la piei brute si calitate slaba), de scaderea continua a resurselor financiare a tabacarilor de a sustine productia la nivelul capacitatilor de productie nominale, de crestere a importurilor, care ofera preturi si calitate mai competitiva, inchiderea unor tabacarii datorita problemelor de mediu si a costurilor de exploatare (in primul rand, cresterea costurilor la utilitati - gaze-curent-apa).

Mladin a tinut sa precizeze ca, in ultimii ani, a avut loc o crestere substantiala a importurilor de incaltaminte din inlocuitori (PVC, panza, diverse materiale plastice), ca urmare a cresterii consumului de astfel de produse. Aceasta stare de fapt se explica prin scaderea puterii de cumparare, lipsa resurselor financiare ale producatorilor autohtoni pentru a face fata competitiei marfurilor importate, in special cele provenite din Asia de Sud -Est, lipsa unei legislatii vamale care sa contracareze fenomenul de dumping pentru aceste marfuri, lipsa resurselor pentru organizarea unei campanii in randul consumatorilor care sa promoveze materialele naturale (piele) la incaltaminte si, nu in ultimul rand, adauga Mladin, interesul scazut al marilor retele de desfacere de a contracta aceste produse in tara.