Romania din aprilie 2008 e o evolutie fara surprize a proiectului Brucan.

Greii Occidentului se pregatesc de aterizare si, inainte sa ia contact cu pista nefinalizata de Casuneanu pe Otopeni, au ocazia sa admire, sub burta avionului, cele 200 de hectare ale Agronomiei, defrisate de Popoviciu, cele 30 de hectare de kitsch imobiliar, schimbate de Becali cu Armata si, privelistea cea mai de efect, un sarpe lent cu claxon, lung de zece kilometri, incremenit la intrarea in Bucuresti. Asta din urma sintem noi, europenii de pe DN1, care nu pot parasi orasul.

Romania din aprilie 2008 e o evolutie fara surprize a proiectului Brucan. In sala de protocol a Aeroportului “Henri Coanda“ se aud inca ecourile monologului despre copila timida si ziaristii tonomat . a iesire, se simt gropile si inghesuiala. Harta statica de la virf are un singur partener de dialog: delasarea de la baza. Colaborarea lor dialectica a dat produsul neinteresant in care ne petrecem restul vietii.

Continuarea in Cotidianul