Logic: in tara imposturii, triumful impostorilor. Aici, unde pana si revolutia s-a speriat de initiatori si a sarit in bratele imposturii, aici si nu altundeva e crescatoria-paradis a judecatorilor borfasi, a industriasilor gangavi, a ziaristilor latifundiari si a celorlalte oratanii ce-si hranesc impostura cu milioane de euro/zi - frauda.
 
Atunci de ce nu un primar impostor la Bucuresti? De ce atat de tarziu un primar impostor la Bucuresti? Raspunsul e egal cu o gluma si, in acelasi timp, mult mai important decat ea. Panglicarismul, curentul fundamentat de Oprescu, a inaintat pe o partie netezita de doua defectiuni.

Mai intai, retragerea alegatorilor. Boicotul a inceput, acum cateva luni, cu evacuarea europenelor si a referendumului pentru uninominal. Localele au dus fuga pana in pragul dezertarii in masa. Un cliseu de aleasa ipocrizie democrata spune ca alegatorii au intotdeauna dreptate. Nu au. E imposibil de inteles unde e discernamantul magistral al electoratului cand numele noului primar al Bucurestiului e decis pe Valea Prahovei si in mall-uri.

Nu e nimic drept sau intelept intr-un protest care pedepseste sistemul, aducand la putere sistemul. Indiferenta si indolenta nu pot trece drept critica electorala.

Ne-am maturizat, dupa 18 ani de alegeri? Un electorat plin de umor, dar lucid nu s-ar fi lasat sedus de fardul unei slugi de partid si n-ar fi incoronat primar un candidat scutit de seriozitate. Daca „maturizarea“ continua, Oprescu si Piedone vor fi, curand, zdrobiti de candidati tip regele sexului. Fuga de vot si fragilitatea la fantasme nu sanctioneaza sistemul inainte de a-i sanctiona pe absentii de la urne.

Sectorul 3 , locul de maxima concentrare a diluarii civice, a gandit simplu, romaneste, multumindu-i lui Negoita cu formula de filozofie caprina: „La noi in tara, in sectorul 3, e bine, restul poate sa crape“. Insa toate aceste esecuri sonore au explicatii nu mai putin audibile. Votul s-a ieftinit considerabil in Romania. O parte prea insemnata a electoratului e epuizata moral de patru ani de vacarm si se fereste de sursa de zgomot.

A doua prestatie pe partia deschisa lui Oprescu o reprezinta campania si, mai ales, imaginea in care s-a fixat PD-L. Partidul l-a desemnat pe Vasile Blaga si Bucurestiul a stiut sa treaca prompt pe langa sansa de a avea un primar remarcabil. Insa Blaga a fost, in egala masura, victima unei decizii precare si a unui aparat de partid blocat in iluzia eternitatii lui Basescu. Pe scurt, PD-L a uitat sa fie un grup politic propriu-zis si a invatat sa se considere succesul de la capatul interventiilor presedintelui Basescu. Figurile de varf ale partidului au mers prea mult cu carul triumfal si acum nu mai stiu sa se dea jos.

Adevarat, Emil Boc a parcurs Clujul peste miniosemintele nationalismului funariot, dar asta vorbeste, mai intai, despre seriozitatea constanta a ardelenilor si cand voteaza cu glanda, si cand voteaza cu capul. Mai mult, Flutur si Fl. Popescu au defrisat zone de mare ostilitate si au confirmat vocatia nationala a partidului. Dar PD-L a ratat contactul, la nivelul intim, acolo unde figura umana poate infirma birocratia politica. Daca va deschide usile si va prelua o generatie diversa de oameni noi, in toamna, partidul va opri alunecarea spre fictiune si farsa. Altfel, ne asteapta, larg si cuprinzator, raiul impostorilor.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro