In luna martie opinam ca PD-L a pierdut alegerile inainte de a incepe competitia.
 
Inca de atunci, mitul PD-L de alternativa unica a actualei clase politice incepuse sa se erodeze pe ici, pe colo, si anume prin partile esentiale. Cand pornesti la drum cu un proiect atat de ambitios esti grijuliu sa traiesti la inaltimea asteptarilor pe care le-ai creat. PD-L n-a fost.

S-a culcat pe-o ureche si, din ce in ce mai des, a ales sa dea idealismul din mana pe “realismul” de pe gard. Greseala! - spune un proverb din Indochina: “Nu fa prostia sa te prinzi de coada tigrului, dar daca totusi te-ai prins, nu-i mai da drumul!”. Adversar declarat al “traseistilor”, partidul n-a ezitat sa primeasca in randurile sale politicieni dubiosi, dar redutabili in comunitatile locale.

Parlamentarii sai nu s-au deosebit prin nimic de mult-hulitii “322”. Primarii sai au strans in spatele lor o zvonistica la fel de picanta precum “colegii” din alte partide. Contururile “alternativei” au inceput sa se incetoseze.

Alegerile locale au confirmat aceasta stare de fapt. PD-L n-a pierdut alegerile, dar nici nu le-a castigat. Daca scenariul se va repeta in razboi civil care i-a costat 600.000 de morti si nu le-a parut rau. Si, oricum, in acest scenariu, pedelistii ar juca rolul nordistilor.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro