Disidenţii, foştii deţinuţi politici şi luptătorii anticomunişti sunt aproape inexistenţi pe listele de membri ai partidelor parlamentare , excepţiile care au ocupat vreo funcţie politică după '89 fiind trecute de multă vreme pe linie moartă de către actualele conduceri. Moşită cu chiu, cu vai, mai degrabă în baza unor calcule electoral-politicianiste, Legea lustraţiei nu s-a bucurat de asentimentul politicienilor, care au profitat de agenda aglomerată a sfarşitului de sesiune legislativă pentru a amana la toamnă discutarea şi adoptarea acestui proiect de lege. Oamenii care s-au opus fostului regim comunist au dispărut aproape total din peisajul politic, unii în mod natural de-a lungul anilor, alţii în parte şi cu complicitatea politicienilor. Ultimii supravieţuitori în politica postdecembristă sunt Andrei Pleşu, demisionar în toamna anului trecut din calitatea de consilier prezidenţial, şi Ticu Dumitrescu , actual membru în Colegiul CNSAS. Politicienii dau din umeri Deşi s-a pronunţat, în repetate randuri, pentru implementarea Legii lustraţiei ca o necesitate morală pentru societatea romanească postdecembristă, liderul grupului deputaţilor PD, Cristian Rădulescu, nu ştie de cooptarea sau prezenţa vreunui coleg cu trecut anticomunist în structurile democrate. Singurul cunoscut, Marin Iancu, fost înalt ofiţer MI, cu stagii după gratiile Aiudului, a rămas simplu membru de partid. Nici deputatul PNL Viorel Oancea, unul dintre iniţiatorii proiectului Legii lustraţiei, nu pare a cunoaşte vreun coleg parlamentar sau demnitar liberal cu C.V. anticomunist, în afara unui Neagu Djuvara, azi liberal de rand. Nume precum Doina Cornea , Vasile Paraschiv , Radu Filipescu sau Gabriel Andreescu au fost evitate sau au refuzat înregimentarea politică. Purtătorul de cuvant al PSD, Cristian Diaconescu, nu a ezitat să treacă în această categorie oameni precum Alin Theodorescu, deputat, sau Cazimir Ionescu, membru CNSAS, calităţile lor de anticomunişti fiind contestate însă de societatea civilă. Vicepreşedintele PRM Lucian Bolcaş a menţionat două personaje cu trecut anticomunist şi carnet de partid, Aurel şeitan şi Radu Ciuceanu, pentru a contrabalansa situaţia celor şapte parlamentari lustrabili şi a puzderiei de membri-foşti ofiţeri ai Securităţii. Excepţia UDMR UDMR nu mai are în prezent foşti anticomunişti activi în parlament sau în conducere. Nume precum Kiraly Karoly, Erno Borbely, Laszlo Tokes sau Benedeck Nagy se regăsesc în primele două legislaturi parlamentare de după momentul ‘89. UDMR consemnează însă unicul caz rămas în analele politicii autohtone, cel al demisiei unui ministru din guvernul CDR, Barany Francisc, gest făcut doar în baza unor suspiciuni apărute în presa vremii, privind trecutul său şi presupuse legături cu Securitatea în perioada comunistă. Radu Ciuceanu: S-au folosit de imaginea noastră Fostul preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor a Camerei Deputaţilor, profesorul Radu Ciuceanu, care a executat 14 ani de închisoare politică, ne-a declarat că în primii ani după evenimentele din 1989 a constatat că liderii partidelor politice încercau să tragă foloase electorale de pe urma deţinuţilor politici. "S-au folosit de imaginea noastră. Atunci a apărut printre noi şi fauna impostorilor. Trebuia făcută, de la bun început, distincţia între rezistenţa anticomunistă şi disidenţă. Prima a fost plătită cu vieţi şi cu ani din viaţă", a spus Radu Ciuceanu. El le-a recomandat politicienilor să-şi reactiveze memoria faţă de cei de care s-au servit în alegeri pentru a caştiga în planul imaginii.