Romania are prea multi parlamentari, iar modul in care se formeaza mandatele acestora o situeaza la coada democratiilor eficiente din lume. Gradul in care alcatuirea finala a Parlamentului nu respecta voturile cetatenilor se numeste disproportionalitate electorala. Astfel, Romania are un sistem electoral bazat pe reprezentarea proportionala a populatiei in Parlament. Un deputat la 70.000 de locuitori si un senator la 160.000 de locuitori. Teoretic, un numar mare de parlamentari inseamna ca cetatenii unei tari sint mai bine reprezentati. Dar acest numar mare, combinat cu redistribuirea voturilor ramase de la partidele care nu trec pragul electoral, face ca partidele care intra in Parlament sa primeasca asa-numitele „prime“ electorale. Ele nu mai exprima atunci o reprezentare proportionala a voturilor, ci, din contra, sint un instrument prin care decalajul dintre partidele politice din Parlament devine mult mai mare decit cel dintre optiunile politice exprimate de populatia cu drept de vot. Peste 2,3 milioane de voturi pentru Camera Deputatilor au fost redistribuite in anul 2000, ceea ce inseamna ca 20% din optiunile alegatorilor au mers la alte partide decit cele pe care le-au ales cetatenii pe buletinele de vot. Acest grad de disproportionalitate intre vointa electoratului si rezultatul efectiv al votului este efectul unui numar prea mare de deputati si al circumscriptiilor largi, corelate cu pragul de 5% din voturi pentru a intra in Parlament si cu modul de redistribuire a sufragiilor, constata Cristian Preda , decanul Facultatii de Stiinte Politice din Bucuresti. „ Intr-o circumscriptie prea mare va fi si o fragmentare mai mare a voturilor, un procentaj important din sufragii ajungind sa fie redistribuit pentru ca partidele nu depasesc pragul impus“, spune Preda. Comparind gradul de disproportionalitate al alegerilor din Romania cu al statelor care au acelasi sistem electoral putem constata ca Romania este ultima pe lista. Cele mai apropiate sint Venezuela (disproportionalitate de 14%) si Columbia (de 11%). Topul democratiilor in care numarul de parlamentari, pragul electoral si modul de redistribuire a voturilor asigura cea mai buna exprimare a sufragiilor populatiei este condus de Olanda, Danemarca si Suedia, cu grade de disproportionalitate de numai 1,30%, 1,88%, respectiv 2%. Cercetarea a fost efectuata de Arend Lijphart, profesor de stiinte politice la Universitatea din California si fost presedinte al Asociatiei de Stiinte Politice din America, dupa studiul sistemelor electorale din 36 de tari. Cercetarea lui Lijphart s-a impus drept cea mai completa in domeniul politicii comparate si arata ca, pentru a fi eficienti, numarul optim de parlamentari din Camera inferioara (acolo unde exista un legislativ bicameral) ori din Parlament (acolo unde legislativul este unicameral ) este aproximativ egal cu radacina cubica a populatiei tarii respective. In cazul Romaniei se poate constata ca, pentru cei 332 de deputati, populatia ar trebui sa fie de aproape 37 de milioane. Sau altfel spus, in loc de 332 de deputati pentru 22 de milioane de locuitori, ar trebui sa avem doar 280. „Nu este o regula fixa. Ea s-a impus insa in democratiile care s-au dovedit performante pe termen lung“, spune Preda. Tema schimbarii numarului de parlamentari nu este una simpla. „Diminuarea dimensiunilor legislativului, fara a schimba dimensiunea circumscriptiilor sau pragul de vot, poate duce la o discrepanta si mai mare intre voturile cetatenilor si transpunerea lor in mandate“, considera decanul Facultatii de Stiinte Politice. Daca insa concomitent cu schimbarea numarului de deputati se modifica si sistemul de vot in uninominal, problema se simplifica. „Practic, dimensiunea circumscriptiilor se va regla automat, pentru ca va fi un mandat pentru o circumscriptie. De asemenea, si chestiunea pragului electoral dispare, ea putind fi eventual invocata doar in cazul in care se adopta un sistem de vot in doua tururi, pentru trecerea candidatilor in turul doi“, explica Preda. Supradimensionarea legislativului este o traditie in Romania. Astfel, in 1919, la o populatie de 15,5 milioane de locuitori, avea deputati cit pentru 183 de milioane, iar in 1930, la o populatie de 18 milioane, erau deputati suficienti pentru o tara cu 57 de milioane de locuitori. Totusi, in epoca interbelica, gradul de disproportionalitate era asumat explicit, sub forma unor „prime electorale“ specificate pentru cistigatorii alegerilor. Motivul: in acea epoca, mai intii se forma guvernul si abia apoi se faceau alegeri parlamentare . Ca o consecinta directa, nici un guvern din perioada 1919-1937 nu a pierdut alegerile pe care le-a organizat. Astazi, aceasta „prima“ este mascata sub forma redistribuirii sufragiilor, ea variind in functie de magnitudinea circumscriptiei si a pragului minim de voturi. „Acest efect pervers este ascuns de actualul sistem electoral, care se vrea reprezentativ, dar produce efecte disproportionale, specifice unui sistem majoritar, cum ar fi votul uninominal“, adauga Preda. Alegerile din 2004 au fost insa cele mai reprezentative din perioada postcomunista. „Gradul de disproportionalitate a mai scazut putin, ceea ce se vede si sub forma fragmentarii Parlamentului. Aceasta fragmentare si imposibilitatea crearii unei majoritati stabile sint si cauzele crizei politice actuale. Totusi, disproportionalitatea nu difera cu mult de cea inregistrata in 2000“, crede Cristian Preda. Sisteme de vot in Romania - 1866-1918 - vot cenzitar, in functie de venituri - 1919-1937 - vot universal doar pentru barbatii peste 21 de ani - 1937-1940 - vot in functie de profesie si nivelul de instruire, dar fara discriminare de sex - 1940-1946 - drepturile electorale sint abolite - 1946-1989 - vot universal, fara discriminare de sex - 1989-2007 - vot universal, fara discriminare de sex