În aceste zile se discută în Parlamentul European cateva proiecte de directive cu impact direct asupra consumatorilor europeni. Din dezbaterile pe marginea acestor texte lipsesc reprezentanţii alegătorilor romani. În schimb, reprezentanţii bulgarilor sunt activi, arătand că înţeleg de ce au fost trimişi acolo. Mai întai cateva precizări. Activitatea în plen a fiecărui deputat este monitorizată pe pagina proprie de internet. Pentru fiecare sunt prezentate întrebările adresate, scris sau oral, Comisiei Europene (executivului european), declaraţiile în plen (scrise sau adresate oral) şi proiectele de rezoluţie. Dintre acestea, practic, întrebările arată gradul de implicare activă a parlamentarului în chestiuni care îl pot privi pe alegătorul său. O întrebare arată că măcar parlamentarul este în chestiune, întrebarea trebuind să fie argumentată. Rezoluţiile sunt cele mai elaborate ca tehnică parlamentară, au un anumit tipic, dar, în general, au mai mulţi semnatari, astfel că e mai greu să spui cine e „creierul". Declaraţiile sunt cele mai puţin complicate şi pot merge de la susţinerea/dezaprobarea unui document, raport etc (luări de cuvant de tipul „sunt de acord cu antevorbitorul") pană la poziţii politice. Pentru un politician ar trebui să fie cea mai simplă formă de a se face remarcat. În mod ciudat însă, „ai noştri" nici măcar la declaraţii nu se înghesuie. Politicienii cu şcoală mimează implicarea Evident, cifrele vorbesc de la sine, mai ales cand putem face comparaţia cu prestaţiile vecinilor bulgari (am ales această bază de comparaţie, pentru că deputaţii din cele două ţări au aceeaşi experienţă în forumul european). Comparaţia este şi mai interesantă pe măsură ce detaliem analiza. Prima surpriză este numărul relativ mare de deputaţi romani care nu au nici măcar o adresă de mail. Printre ei, politicieni notorii, chiar foşti miniştri (Alexandru Athanasiu, Mircea Coşea, Ioan Mircea Paşcu, Adrian Severin) - deci dintre cei care ştiu măcar rolul imaginii. Mai ales că o banală adresă de mail are şi unul dintre cei mai în varstă europarlamentari europeni, Viorica Moisuc - 73 de ani (PRM, membră în eurogrupul Identitate, Tradiţie, Suveranitate ). Deputata are nu doar adresă de mail (pe yahoo.com), ci şi o intervenţie şi o declaraţie pe tema unui act de vandalism asupra unui cimitir creştin din Republica Moldova. De altfel, europarlamentarii din ITS (grup proaspăt înfiinţat cu ajutorul PRM) sunt printre cei mai disciplinaţi, fiecare căutand să aibă măcar o declaraţie politică. Iată un alt exemplu: singurul europarlamentar roman cosemnatar la trei propuneri de rezoluţie este Petre Popeangă (ITS). Una dintre ele condamnă „politicile malthusiene ale Comisiei Europene, care ne face să fim tot mai dependenţi de lumea din afara Europei". Parlamentarii harşiţi în ale politicii locale înţeleg că măcar cu o declaraţie şi o semnătură poţi justifica deplasarea la Strasbourg/Bruxelles. Mai ales cand e vorba de o cauză generoasă. Spre exemplu, deputaţii Adrian Cioroianu şi Alexandru Morţuni (Grupul PNL) sunt reţinuţi cu o declaraţie comună privind cazul gimnastei Andreea Răducan (cer Comisiei să facă demersuri pentru ca sportiva noastră să-şi recapete medalia de aur obţinută la Sydney în 2000). Sau Sivia Ciornei (PC, Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa) semnează rezoluţia privind cazul asistentelor medicale bulgare condamnate în Libia şi o declaraţie scrisă privind crearea unei linii de asistenţă telefonică la nivelul UE pentru victimele traficului cu fiinţe umane. Un amănunt - deputatul Ciornei este vicepreşedinte la Comisia de industrie. Noroc că întreabă bulgarii şi pentru noi Deputaţii noştri nu găsesc însă timp pentru micile chestiuni economice, în care nu îşi pot proba caracterul european. Excepţiile sunt puţine. Adriana Ţicşu (PSD, Grupul Socialist), vicepreşedinte la Comisia de transporturi, are amendamente la propunerea de regulament privind "Reguli comune pentru operarea serviciilor europene de transport aerian ". Deputaţii Monica Iacob-Ridzi (PD, Grupul Popular) şi Daciana Sarbu (PSD, PS), care găsesc de cuviinţă să pună întrebări "naţionale" - Prima întreabă "cum intenţionează Comisia să menţină în funcţiune industria extractivă de cărbune", iar cea de-a doua, "ce măsuri detaliate va lua Comisia pentru a asigura transparenţa procesului de acordare autorizaţiei de mediu pentru proiectul Roşia Montană". Întrebări, mai degrabă formale, dar, pană una-alta, singurele. Prima concluzie care îţi vine în minte după ce vezi activitatea deputaţilor bulgari este că aceştia nu sunt atat de europeni în viziune şi n-au nicio teamă că ar fi putea fi taxaţi drept populişti. Iar cand întreabă şi fac declaraţii, nu se încurcă. Tanărul Dimităr Stoyanov (ITS), de doar 24 de ani, întrebă Comisia dacă e vreo decizie oficială care cere închiderea unităţilor 123 şi 4 de la Kosloduy. Pentru că nu primeşte un răspuns care să-l mulţumească, revine în plen cu aceeaşi întrebare şi apostrofează comisarul responsabil că i-a dat şi tarziu răspunsul. Apoi mai are 10 intervenţii în şedinţa plenară, pe teme dintre cele mai diverse. Un alt tanăr, Martin Dimitrov, 30 de ani, întreabă cand va avea loc deschiderea pieţei muncii pentru cetăţenii din Bulgaria şi Romania? şi de ce bulgarii şi romanii nu au acces la serviciul SignPost? (de consiliere a cetăţenilor). Apoi mai are două întrebări punctuale pentru executivul european - mai are de gand să păstreze niveluri minime pentru accizele la băuturi, mai ales că în Bulgaria taxarea produsului tradiţional "rakia" a dus la puternica nemulţumire a populaţiei? Conştientizează Comisia că o creştere peste actualul program a accizelor la motorină va dăuna imaginii Europei în randul cetăţenilor?