"By the way, mister president, I don't see mister Cioroianu. Handsome guy. Did you hide him?" "Uell, mai frend, frenkli spiching, ies. Bat ai hev strong rizan. Hi is from liberals, and, iu nau, he dont spik inglis gud. Ha, ha, ha!"

Lebedele au pozat corect, salciile au respectat programul de inmugurire, marea din spate si-a tinut respiratia, iar stabilopozii dotati cu scafandri si cormorani au desenat o linie corecta, la jumatatea distantei dintre cer si tarm.

Riul si ramul au fost ridicate in grad la timp, iar efectul a fost impunator. Din punct de vedere peisagistic, Bush si Basescu au avut la Neptun un tur de lac perfect. Cititorii pe buze au ramas insa cu buzele umflate, la fel si minuitorii de reportofon . Dialogul celor doi a fost barat de copaci, de miinile miscatoare ale presedintelui nostru si de escadrilele AWACS din stratosfera.
Publicitate

El va ramine in lada cu vanitate personala, acolo unde, e stabilit, istoria nu cotrobaie niciodata.

Asa ca, sa-i dam cezarului ceea ce oricum ne ia, si unei plimbari nu mai mult decit poate duce. Cu sau fara ministrul "Good point", cu sau fara ciinii anarhisti de pe culoarul unic, cu sau fara gafele de organizare sonora, cu sau fara invitarea lui Basescu la Moscova, in fine, cu sau fara "infringerea" lui Bush si "victoria" lui Putin, Summitul NATO, pentru care Bucurestiul a fost aeroport, cafenea si hotel, s-a tinut duminica la Soci. America si Rusia, singurii actori care au traducerea completa a initialelor NATO, s-au intilnit sa-si imparta rolurile.

Pe de o parte Rusia. O mare putere, aparind cu disperare acest adjectiv pe moarte, in care injecteaza gaz si petrol din toate pungile Siberiei. O mare putere nascuta, la rigoare, din crima si abuz, in subsolul sordid al veacului trecut. O mare putere care si-a ucis cu program cetatenii, a spoliat resursele publice, a intimidat definitiv libertatea, a strivit istoria popoarelor din jur si n-a numarat niciodata mai mult de o suta de beneficiari vii. Oamenii lui Stalin, oamenii lui Hrusciov, oamenii lui Putin. Din puterea sovietelor plus electricitate, n-a rezultat niciodata mai mult de un birou politic.

Asa cum din rezervele taigalei plus dezbinarea Occidentului s-a nascut oligarhia aroganta a lui Putin. In ecuatia imperialismului rusesc timpul a inlocuit constanta "armament" cu variabila "combustibil". Ecoul istoric al acestei mari puteri pe care azi comentatorii de summit o coplesesc cu laude diplomatice e un cor lugubru de bocete.

Uciderea culacilor ucraineni, ca sa amintim doar una dintre tarile la al carei Membership Action Plan, Putin s-a opus, a adus Rusiei recordul de a fi exterminat, in doar citeva sezoane agricole, intre 3 si 10 milioane dintre bunicii refuzatilor la summit. Cu toate astea, Rusia stie sa paseasca obraznic pe toate covoarele rosii pe care Lumea Libera i le intinde cu slugarnicie energetica. Si o face afisind zimbetul lui Putin si canistra de carburanti.

Pe de alta parte, America, cel mai mare distribuitor de democratie si de armament protector. Un exemplu: Bruce Jackson, neobositul promotor al extinderii NATO si al revolutiilor portocalii premergatoare, unul dintre virfurile vizibile ale aisbergului militarist american si consilier pe politica externa al lui John McCain, a fost, pina nu de mult, Vice President for Strategy and Planning la Lockheed Martin.

Cu un venit care depaseste o treime din PIB-ul Romaniei, LM e cel mai mare contractor din industria apararii SUA, deci cel mai mare furnizor de echipamente militare pentru viitoarele baze plantate de strategia horticola americana. Si, sa fim seriosi, daca le dispare din CV legatura directa cu exportul de armament, nu inseamna ca Bruce si ceilalti ca el sint concediati . In fond, amestecul exploziv de politica si tehnologie e cel care a scos profit din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Asa ca Adrian n-are nici o vina: la summit s-a vorbit afacereza. Putea fi lasat sa apara mai mult, fiindca de data asta, e clar, nu engleza l-ar fi impiedicat, ca de obicei, sa priceapa ceva. Si e sigur ca, dupa ce i-ar fi vijiit pe la urechi atitea cuvinte straine si formulari de neinteles, ministrul nostru de Externe n-ar fi pierdut ocazia sa plaseze, la final, produsul cel mai cunoscut al scolii romanesti de diplomatie, celebrul "Yes, yes, thank you , thank you very much!"