Nichita Stanescu s-a aflat o lunga perioada de timp in atentia Securitatii, care ii instalase microfoane in casa. Conform documentelor Securitatii, in mai 1982, atat poetul, cat si mai multi critici de arta, scriitori si artisti plastici i-au luat apararea lui Andrei Plesu . Adam Michnik, fost opozant al regimului comunist din Polonia, vorbea deunazi despre o tema fierbinte a zilelor noastre: „Adevarul politiei politice“. Cel care a infruntat cu demnitate securitatea poloneza spunea ca trebuie sa tratam cu prudenta documentele din arhive pentru ca „adevarul politiei politice nu este acelasi cu adevarul uman“. In opinia lui Michnik, dosarele celor urmariti pentru convingerile lor, inainte de 1989, au fost concepute pentru ca puterea sa aiba instrumente de santaj asupra oamenilor. In perspectiva unei eventuale legi romanesti a lustratiei , despre care se vorbeste din ce in ce mai insistent, cata greutate vor capata, de pilda, documente din arhivele Securitatii? E greu de spus, atat timp cat o parte a fost distrusa, iar din ce-a ramas transpare o mare doza de subiectivism, in primul rand din cauza factorului politic, determinant in perioada comunista. In alta ordine de idei, una este sa scrii articole sau carti in baza documentelor aflate in arhive, provocand dezbateri, alta e sa judeci niste oameni pe baza notelor politiei politice, plecand de la premisa ca sunt infailibile. (continuarea in Gardianul )