O maxima de maxima neglijenta: viata merge inainte. Depinde cu ce viteza si in ce directie. Intr- adevar , nimeni nu-i poate impiedica pe romani sa traiasca.
 
Nimeni nu le poate impune obligatii drastice de orientare si nu are dreptul sa ii convoace la munca politica fortata. Insa o viata dusa in lipsa consimtita de directie se intoarce, de regula, spre a ranji in fata binelui comun.

Pe 15 iunie, in turul doi al alegerilor pentru Primarie, o mare parte a bucurestenilor au facut din vot un numar de cabaret, inchipuindu-si ca sunt ironici, rafinati, superiori, abili si, in orice caz, de neatins. In aparenta, efectul acestei decuplari colective de esenta participarii electorale a fost victoria lui Sorin Oprescu, mare medic primar al imposturii. Efectul real a aparut altundeva.

Dupa nici doua saptamani, mesajul trimis de alegerile parodiate la Bucuresti a fost descifrat si transformat de PSD in permis de libera trecere. Fara impresia de indiferenta propagata la Bucuresti, PSD s-ar fi gandit de doua ori inainte de a sfida cu atata siguranta si aroganta. Cum insa nimic nu hraneste mai bine insolenta politica decat indolenta publica, premisa Oprescu a antrenat, fara intarziere, operatiunea Nastase.

In cea mai rusinoasa din nenumaratele sale zile de dezmat , Parlamentul a suprimat, in extaz, aparentele legale, a defilat, in haita si in genunchi, onorand efigia lui Nastase si a scuipat, inca o data, intre ochii carpiti ai justitiei. Avem Parlament? Avem altceva, iar acest altceva nu-si gaseste perechea in analele reunite ale Militiei si Politiei. Prea mult? Orice violenta de limbaj e o vorba sfioasa in fata unui Parlament care isi escrocheaza natiunea, transformandu-i votul in garantie de imunitate.

Faptele: mai intai, Parlamentul a insistat solemn asupra dreptului la pronuntare in cazurile anchetelor care se ocupa de demnitari. Apoi, dupa ce a obtinut acest drept si a promis un exercitiu de mare echitate, s-a retras brusc si a trantit votul, refuzand sa se pronunte. Cu alte cuvinte, Parlamentul a cerut un drept, numai si numai pentru a-l batjocori public. Aici, in aceasta logica de gang, sta, de fapt, esenta cerebrala a parlamentarismului romanesc. O putem defini, sigur, ca delapidare electorala.

Stenogramele audierii lui Adrian Nastase in Comisia juridica, asa cum au putut fi ele citite in Cotidianul de ieri, spun restul. O trupa de degenerati, ignoranti si impostori se tavalesc pe covor in fata lui Adrian Nastase si ii saruta papucul, in timp ce jura sa le vina de petrecanie nenorocitilor procurori de la DNA.

Fireste, dopat de abjectia prietenoasa de la audieri si de votul violat in plen, Nastase se declara, a doua zi, apt sa conduca turma spre disolutia absoluta. Omul vrea sa devina presedinte si comite prima nedreptate. Si-l doreste premier pe Geoana, desi la coada s-a asezat, mai intai, Duda, varianta princiara a independentei lui Oprescu.

Parlamentul ne datoreaza macar o semnatura in clar. Presedintele Basescu are toata dreptatea sa ceara o sesiune extraordinara . In fond, alesii natiei au fost trimisi in Parlament sa faca macar atat: sa voteze in clar. Curaj! Votul vostru il poate dopa mai abitir pe candidatul Nastase.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro