saptamana patimilor incepe greu: am ramas fara Monica Lovinescu. A murit la Paris, acolo de unde o viata intreaga a vegheat ca nimeni altcineva, impreuna cu sotul sau Virgil Ierunca , asupra sortii noastre. Despre vocile lor de la microfonul "Europei Libere" s-a spus adesea ca erau vocile gurilor noastre mute de aici. Ne flatam singuri. Caci, dupa cum s-a dovedit dupa ce ne-am dobandit libertatea, n-am avut si nici nu puteam avea voci ca ale lor.

Pentru a avea vocea Monicai Lovinescu si a scrie ca monica lovinescu ar fi trebuit sa avem ceea ce avea ea - si nu poate avea oricine: talent si cultura, buna credinta si daruire, luciditate si umor, respect pentru adevar si consecventa, exigenta si ingaduinta.

Doar un noroc extraordinar a facut sa putem admira toate aceste daruri reunite intr-o singura - si unica, intr-adevar, - fiinta, care, la randu-i, ni le-a daruit tuturor invatandu-ne cum se supravietuieste. 

Continuarea in  Curentul