Turul doi al alegerilor pentru Primaria Capitalei, dar si pentru alte cateva zeci de orase din tara ne aduce din nou in situatia de a vota raul mai mic. In ciuda campaniei electorale oficiale si a trambitelor din presa "independen-ta" care incearca sa ne convinga cat de bun este candidatul pe care il sustin si cat de ticalos este adversarul, cu greu poti scapa de senzatia ca, votand duminica, nu vom comite un adevarat gest civic, ci mai degraba ca vom spune din nou da unei solutii de compromis. Un fel de "merge si asa" electoral.

Lupta cu miza cea mai mare se da intre Vasile Blaga si Sorin Oprescu. Avem de-a face cu doua rele pentru ca nici una dintre problemele majore care au adus Bucurestiul in starea in care se afla nu isi vor gasi rezolvarea in urmatorii patru ani, indiferent care dintre cei doi va fi ales.


Prima dintre tarele incurabile in actuala ecuatie este coruptia. Bucurestiul (ca si majoritatea oraselor din tara) arata cum arata pentru ca energia si abilitatile edililor au fost orientate in primul rand catre afaceri profitabile pentru buzunarele partidului si cel propriu. Cand o companie iti baga milioane de euro in buzunarul de la spate, nu mai ai nici un control asupra lucrarilor pe care ar trebui sa le faca. Nu poti sa o mai tragi la raspundere nici daca intarzie, nici daca lucreaza de mantuiala.
Aerul toxic al coruptiei a omorat in buna parte si competenta. Lipsa tehnicienilor priceputi si vizionari, carora le-au fost preferati adesea directorasii specializati in legalizarea afacerilor oneroase, este a doua problema pentru care alegerile de duminica nu ne aduc nici macar o promisiune de mai bine. De la anticiparea marilor obstacole in viata orasului si lansarea de proiecte inainte de declansarea crizei pana la gestionarea unor probleme de rutina – cum ar fi ingrijirea spatiilor verzi, mana specialistilor, a oamenilor care mananca pe paine stiinta gospodaririi unui oras – ar fi trebuit sa se vada. Absenta sau neimplicarea lor totala a transformat orasul intr-o jungla, in care fiecare se descurca cum poate.


Nici Blaga, nici Oprescu nu au puterea de a starpi coruptia din Primaria Bucurestiului . Primul stie, probabil, mai bine decat o stia Videanu la inceputul mandatului sau cat de importanti sunt pentru partid banii care vin din marile contracte edilitare. Nici Oprescu nu este un sfant. Directorul care a coordonat operatiunea de renovare a Spitalului Universitar, al carei pret a urcat in cativa ani de la 3 la 300 de miliarde de lei, cu greu ar putea fi confundat cu Zorro. Este suficient sa te uiti la oamenii care se afla in spatele sau ca sa te treaca fiorii. Cum isi va scoate Costel Bobic, un personaj a carui avere miroase de trasneste a BANCOREX, milioanele pe care le-a investit in campania lui dom’ doctor? Cel mai probabil, el va deveni imparatul cu care "regii asfaltului" vor sta la masa la Golden Blitz si spre casieria lui se vor reorienta peschesurile din asfaltari la preturi umflate.


Nici Blaga, nici Oprescu nu au pregatite divizii de tehnicieni care sa desfunde orasul acesta ticsit de masini si zapacit de haosul imobiliar. Blaga nu o sa miste nici un director. Ar insemna sa deregleze o masinarie care deja merge ca unsa in favoarea lui.
In cazul lui Oprescu, daca specialistii pe care ii va numi sefi de departamente sunt cei care i-au vandut pontul cu autostrada zburatoare, este clar cata competenta va transplanta el in Primarie.


Desi impart podiumul neputintei in fata celor mai acute probleme – si nu neaparat dintr-o vina personala, ci pentru ca ambii au fost si sunt parte a sistemului pe care unii il numesc "ticalosit" –, exista si diferente intre ei.
Campania lui Sorin Oprescu a fost indiscutabil mai spumoasa decat cea a lui Blaga. Insa, dincolo de umor, smechereala si acuzatiile imprumutate de la Traian Basescu, nu s-a vazut mare lucru. Mai ales nu s-au vazut seriozitate si putere de concentrare. Intr-un articol care face portretele celor doi candidati, publicat astazi de "Romania libera", un coleg de-al domnului Oprescu ii face o caracterizare care se potriveste manusa cu ceea ce transmite el dincolo de vorbe: "Cand il cauti la spital, e la Senat. Cand il cauti la Senat, a plecat la facultate. Nu il gasesti niciodata".


Blaga transmite exact opusul. Un om care nu stie sa vorbeasca, chiar prea serios. Dar care se incapataneaza sa demonstreze ca stie la perfectie problemele Bucurestiului si ca face eforturi pentru a le gasi solutii. Straduinta sa pentru o imagine de seriozitate are un echivalent in ceea ce spun altii despre el: omul din umbra lui Basescu, care a muncit pe branci, uneori cu exces de zel, ca Partidul Democrat sa urce de la 8 la 30%.


Nu doar preferinta pentru un smecheras "de Primaverii" bun de gura sau un provincial bolovanos, dar harnic defineste "raul cel mai mic". Ci si raspunsul la intrebarea: a cui infrangere ii va costa mai mult pe bucuresteni?
Modul in care Sorin Oprescu si-a construit discursul de campanie, mizand totul pe atacul politic si nimic pe solutii administrative, ne deschide o fereastra spre viitorul Capitalei. Cu Sorin Oprescu primar si un Consiliu General dominat de PD-L, ne vom intoarce in timp, in anul 2000. Cand toate proiectele au fost facute scrum in razboiul politic dintre primarul Basescu si consilierii PSD.


Oprescu, intocmai ca si Basescu, nu poate si nici nu vrea sa construiasca platforme de consens transpartinic care sa permita, in ciuda diferendelor politice, finalizarea proiectelor deja incepute. si el isi doreste ca functia de primar sa-i serveasca drept trambulina catre o pozitie politica mai puternica. Ce inseamna asta? Ca, in loc sa se asigure ca tot ce a fost inceput deja in Bucuresti va fi dus la bun sfarsit, mai degraba isi va canaliza eforturile pentru a demola "mostenirea ticaloasa", printr-o permanenta rafuiala cu partidul dominant din Consiliul General.


Pe paleta cu o infinitate de griuri a societatii romanesti, aceasta perspectiva suna mult mai dramatic chiar decat perpetuarea de catre Blaga a ritmului poticnit si lipsit de viziune pe care l-au imprimat predecesorii sai. Intre un Bucuresti incremenit in faza de santier, prin blocarea sau amanarea investitiilor deja incepute, si un Bucuresti in care lucrurile se misca greu, dar se misca, a doua varianta este preferabila. Vasile Blaga este raul cel mai mic. Dar mai cantareste acest enunt atat de mult in anul 2008 incat oamenii care sunt de acord cu el sa si iasa la vot duminica?