Politicienii care candideaza la uninominale ar trebui testati psihic pentru protectia alegatorilor.

Gheorghe Funar , pe care l-am suspectat de putinatate mintala inca de pe vremea cand, primar fiind, i-a obligat pe clujeni sa testeze tricolorul cu dosul pe bancile din oras, are o nemeritata faima de om cu umor. Initiativele lui cu halo imbeciloid au dus in cele din urma la blocarea activitatii in primaria din Cluj.

De unde, asadar, mirarea provocata de proiectul lui si al altui fost primar, Ion Ghise, de a obliga televiziunile sa puna stirile pe cantar incat sa fie jumatate pozitive si jumatate negative cand ajung pe post? Preocupati de binele public, cei doi au sarit bariera de partid, pentru a perfectiona legea audiovizualului, iar produsul acestui joint venture al stupiditatii a fost votat de senatori cu o coplesitoare majoritate care pune sub semnul intrebarii cantitatea de discernamant din Camera superioara a Parlamentului.


Poate ca daca acest proiect ar fi purtat doar semnatura lui Funar, senatorii si-ar fi pus in functie si mintea nu numai mana cu care l-au votat, dar vazand ca e sustinut si de Ghise care pana acum n-a dat nici o proba flagranta de prostie - e drept ca nici de mare inteligenta - i-au deschis calea spre validare la Cotroceni. Daca televiziunile si CNA n-ar fi descoperit natangia acestui bine intentionat proiect, ne-am fi trezit cu jurnale de stiri masurate cu sublerul cenzurii. Funar si Ghise nu s-au lasat convinsi de imbecilitatea proiectului lor nici macar dupa ce sefii lor de partid au facut pasul inapoi lasandu-i in ofsaidul ridicolului.

Amandoi stiu lectia marketingului politic autohton: decat o tacere respectuoasa, mai bine o bascalie prelungita. Iar initiativa lor legislativa nu trebuie pusa sub semnul caniculei, ci sub cel al anxietatii pe care o starneste apropierea alegerilor parlamentare in sistem uninominal. Ei au lansat acest monument de prostie cu un schepsis care ii salveaza de ridicolul absolut: au aruncat in doi piatra in apa, chiar inainte de vacanta parlamentara , ca sa se vorbeasca despre ei in perioada de relas politic.

Cum insa acesta nu e decat inceputul competitiei stupiditatii catalizate de uninominale, ar trebui ca inainte de inregistrarea oficiala a candidaturilor la parlamentare amatorii sa treaca un test psihologic, incat gradul de prostie din randul alesilor patriei sa ajunga la un nivel acceptabil. Sa nu ne facem iluzii asupra selectiei operate la urne. Un prost care candideaza va gasi intotdeauna destui prosti care sa-l voteze.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro