Exista o asteptare confuza in societatea romaneasca si in lume. Oamenii asteapta sa apara cineva care sa faca ceva spre a intoarce lucrurile de pe calea rea pe care o urmeaza si sa le indrepte intr-o directie buna. Neputind descrie nici persoana, nici fapta, nici tinta, ei intra in dispute absurde, certindu-se sau cazind de acord asupra a ceea ce nu stiu, exprimind sperante fara sens si spaime fara temei. Avem de-a face cu atmosfera creata de un Samuel Beckett in faimoasa sa piesa “Asteptindu-l pe Godot”. Teatrul absurdului a trecut in viata noastra reala.


“ Grupul de la Cluj ” este o aplicatie in spatiul mioritic a fenomenului “asteptarii lui Godot”. Putini stiu cine il compune. Cei reputati a-i fi membri marcanti au negat intotdeauna existenta sa. Asadar, nu putem fi nici macar siguri ca a existat vreodata. Doctrina sau proiectele grupului sint neclare. Cu toate acestea, lumea crede a sti ca este vorba despre modernizare . Ce se intelege prin modernizare nimeni nu poate insa spune; ori, mai degraba, fiecare are propria versiune sau propria asteptare in legatura cu modernizarea. Oricum, modernizare inseamna altceva decit ceea ce este; si anume nu un orice altceva, ci un altceva care exprima o logica esentialmente diferita de logica ticalositei ordini actuale.

Continuarea in Jurnalul National