„Tara unde curge lapte si miere“ este o veche promisiune paradisiaca, dependenta insa de miracolul apiculturii.
 
Fara albine n-ar exista polenizare , deci nici flori sau nectar. Fara albine n-am cunoaste gustul fagurelui de miere sau parfumul de ceara al lumanarilor. Aproape nu exista pamantean care sa nu iubeasca legendara creatura, incomparabila in harnicie si instinct organizatoric. De aici si elogiul scriitorilor clasici. Pentru Platon (Ion 534A-B), urmat de Horatiu (Carm. 4.2.27) si Seneca (Ep. 84.3), albina era un simbol al geniului poetic, priceput sa extraga esente dintr-un camp aparent prozaic de aparente. Xenofon era socotit o „albina ateniana“.

Metafora trimitea desigur la dulceata vorbelor sale, emulata mai tarziu de episcopul Ambrozie din Milan. Antichitatea iudeo-crestina copleseste cu epitete similare aceeasi desavarsita faptura.

In Vechiul Testament descoperim exclamatia: „Mica este intre cele zburatoare albina, dar rodul ei intrece orice dulceata“ (Susana 11:3). Albina produce forma perfecta a fagurelui, nu cunoaste reflexele de trantor si se bucura, ca atare, de un prestigiu universal.

Echilibrul milenar produs in ecosistemul planetei noastre de micile insecte pare astazi amenintat de o serioasa criza. In 2007, fermierii americani au constatat disparitia unei treimi din roiul de albine domestice. Indicii similare ale mortii albinelor in masa au fost depistate in acest an de taranii europeni. Factori necunoscuti - legati pesemne de prezenta pesticidelor in arealul polenizarii, a radiatiilor electromagnetice si a produselor modificate genetic - au produs ceea ce specialistii numesc „Colony Collapse Disease“ (CCD).

Analizand viata albinelor din stupuri plasate in zone industrializate, entomologii au depistat vulnerabilitatea la ciuperca Nosema, alaturi de simptomul „stresului“ comportamental. CCD ne arata ca, fara ajutorul omului, micile vietati sunt incapabile sa combata paraziti traditionali, precum „paduchele albinei“. Stupii salbatici gasiti odinioara in scorburile batranilor copaci sunt astazi o raritate. Pe scurt, aici agrarienii au dreptate: apis mellifera are nevoie de homo sapiens pentru ca bunastarea livezilor si a padurilor sa fie salvata.

In aceste imprejurari, critica pasunismului merita o usoara retractare.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro