In cativa ani, oamenii de rand care fac zilnic viata Bucurestiului au inghitit echivalentul unui secol si jumatate de zgomot si dezordine . Incoerenta, minciuna scurta si inselaciunea lunga au luat loc in mintile tuturor, s-au destrabalat in voie si au lasat in urma un zat de lehamite.
 
Asa arata secolul comprimat si bramburit care a sleit Bucurestiul. Jumatatea de secol in plus, bonusul apocaliptic , vine din perversiune: rapus de moravuri orientale, orasul s-a umplut de pretentii, fast, regulamente si etichete occidentale. Bucurestenii au fost sfatuiti sa se creada europeni, in vreme ce Bucurestiul a continuat sa patineze direct spre Karachi. Un singur lucru a ramas imposibil: viata urbana. Curatenia si eficienta de stup automatizat care fac din orasele civilizate locuri de mare incredere, viata rapida si placere calma.

Sub presiunea conjugata a anarhiei municipale si a hotiei nationale, bucurestenii si-au redus dorintele la un fetis, la un ideal mai curand psihic, dupa care tanjesc si pe care il vor transforma in vot: nevoia de simplificare.

Continuarea in Cotidianul