In Romania, democratia s-a istovit inainte chiar de a ajunge sa se maturizeze.

Cand doar 40% din populatia urbana participa la vot pentru alegerile locale nu democratia iese castigatoare, ci contrariul ei. Si cum democratia s-a nascut la oras si ramane in primul rand un fenomen urban, absenteismul marilor orase da seama despre o stare de spirit .

Nu e vorba doar despre un regres al pasiunii politice, ci despre un refuz constient si sistematic al proceselor politice.

Iar pentru cei care cred ca prezenta la vot a alegatorilor din zona rurala compenseaza absenteismul oraselor, cazul Stefanesti ar trebui sa dea de gandit. Efervescenta electorala bine platita din comuna ilfoveana nu e decat varful aisbergului. Privite ca un joc elitist, rezervat celor trei-patru formatiuni politice care isi disputa puterea, alegerile locale din 1 iunie au consacrat fuga de urne a celor cat de cat informati si tranzactionarea votului pentru cei carora democratia nu le tine de foame.

Si daca unii vor spune ca asa se intampla si la case mai mari, ca absenteismul e o boala a democratiei, vom arata ca nu mai departe de acum doua luni, la alegerile municipale din martie, francezii, plictisiti de atata democratie, au participat totusi in proportie de peste 65% la vot, iar italienii, o luna mai tarziu, la alegeri combinate, parlamentare si locale, au avut o rata de prezenta de 80%.

Ideea ca absenteismul alegatorilor pericliteaza viata democratica e deja un stereotip consacrat. Si nu e insa intotdeauna asa. Uneori, faptul ca participarea electoratului se diminueaza de la un scrutin la altul, iar reprezentatii sunt alesi de un procent din ce in ce mai mic din alegatori nu e simptomul unei crize de incredere in institutiile democratiei, ci al satisfactiei in raport cu guvernarea, fie ea locala sau centrala. Nu este insa acesta cazul Romaniei actuale.

Ipoteza conform careia scaderea participarii la vot se explica prin emigratia semnificativa din ultimii ani e greu de sustinut. Pe de-o parte, prezenta a fost mai mare tocmai in zonele rurale sarace, acolo s-au recrutat cei mai multi emigranti . Pe de alta parte, la alegerile locale din 2000, prezenta a fost chiar mai mica decat in 2008 (50,85% fata de 51,88%), desi fluxul migrator nu incepuse inca. Si daca in 2004 prezenta la vot crestea cu cateva procente, pana la 54,23% la alegerile locale, pentru a ajunge la alegerile parlamentare la 58,51%, explicatia nu poate consta in rata migratiei sezoniere, pentru ca deja inca de pe atunci cam doua milioane de romani erau plecati in Occident.

Atunci, pe fondul unui optimism social regasit, cresterea ratei de prezenta la vot s-a datorat afluxului de alegatori tineri din mediul urban care fortau schimbarea. Dar, o data ce variantele politice s-au consumat, apetitul pentru politica a scazut. Iar exceptiile - Ilfov, Giurgiu sau Dambovita, judete din jurul Bucurestiului unde s-au inregistrat mari rate de prezenta la vot - confirma regula. Agitatia din ziua votarii s-a datorat influentei perverse a speculatiilor imobiliare si tranzactionarii votului, iar nu democratiei.