Daca in deceniul trecut economiile europene si cea a SUA au importat dezinflatie din Asia, acum se importa inflatie. Explicatia este legata de cresterea preturilor la combustibili fosili pe fondul cererii considerabil marite in Asia, la care se adauga constringeri pe latura ofertei. Avem de-a face cu raritatea accentuata a unor resurse, care induce o crestere a preturilor lor relative. Daca se accepta ca inflatia este esentialmente un fenomen monetar, stabilitatea generala a preturilor poate fi mentinuta cu o conditie: cind unele preturi cresc, altele trebuie sa scada. In viata reala insa aceste ajustari sint anevoioase din cauza a numeroase rigiditati si efecte distributionale importante.

 
Cu citeva decenii in urma lumea dezvoltata s-a confruntat cu o situatie asemanatoare. Formarea cartelului petrolului (OPEC) a adus cu sine o crestere a pretului relativ al titeiului. Atunci renta de extractie si de monopol a fost redistribuita in favoarea furnizorilor. Acest soc a fost atenuat de cresterea preturilor la bunurile de capital, care a erodat transferul de putere de cumparare (si avutie) aparut in favoarea tarilor furnizoare. Erodarea a fost insotita de o inflatie in crestere puternica in tarile dezvoltate, unde politicile monetare au fost de tip acomodativ. In acei ani UE si SUA au cunoscut o perioada de stagflatie : inflatie inalta si stagnare economica.

Continuarea in Jurnalul National