Una dintre editurile majore din Romania trimite un comunicat de presa in care condamna un gest de crima literara: o ardere de carti in spatiul public.
 
Conteaza sau nu ca autorul caruia editura ii ia public apararea e Mircea Cartarescu . Ziarul Cotidianul publica, respectivul comunicat de presa si, firesc, incep investigatiile. Poetul spune ca n-a ars nimic, editura citeaza sursele de unde si-a luat informatia. Insusi autorul ia vehement pozitie, marturisind ca s-a speriat initial.

Nicolae Manolescu anunta ca solicita masuri si trimite, dupa ce fiecare actant si-a spus cuvantul, o scrisoare deschisa prin care isi mentine punctul de vedere si acuza agresiunea poe-tului iesean. Asta, repet, dupa ce paratul - aici poetul iesean -, sustine ca i-a explicat lui Manolescu insusi cum n-ar fi fost capabil de un astfel de gest.

Ce face un jurnalist intr-o astfel de avalansa de stiri? Scoate castanele din foc in timp real si se arde.

Rapid si suficient. Si pentru el, si pentru editura care se pronunta oficial fara sa se asigure ca nu ia masuri degeaba, si pentru potentialul acuzat, si mai ales pentru concurenta care urmareste comod de pe margine ce episod mai urmeaza dintr-o poveste prea incalcita ca sa te bati pentru adevarul din ea. Dupa astfel de constatari, ramane o intrebare elementara: pe ce ne bazam cand definim realitatea? Pe cuvantul unor oameni cu greutate? Sunt prea ocupati sa mai sape si dupa probe. Pe replica acuzatilor? Or fi iconoclasti de pahar, pasnici probabil in genere si, de ce nu, intimidabili. Pe pofta de senzational a majoritatii? E garantata, deci iese din discutie. Pe fler? Insala ele si experimentele, daramite simturile.

Te bazezi, asadar, pe certitudinea ca risti oricum si descoperi nebunia pe care nu-ti mai ramane decat s-o povestesti, din reactii si tablouri puse fata in fata. Avem imagini, deci avem dovezi, ar veni o replica la zi. Cata vreme traiectoria vorbei e lesne deturnabila si mai vulnerabila la atacuri decat cel mai neprofesio-nist film inregistrat cu telefonul mobil, risti sa nu mai poti sa sustii nimic fara suport multimedia. Realitatea nu e nici ce vezi, nici ce auzi si nici ce scrii, realitatea tinde sa devina ce poti sa demonstrezi, si asta cat mai clar, mai rapid si mai comod pentru toti.

Concluzia logica, dupa genul de constatari la care te constrange fluxul de stiri, e ca nimic nu s-a intamplat, nimic nu arde, putem sta linistiti. Daca realitatea s-a tulburat, vom sti cu siguranta la vreun convenabil moment dat, iar daca nu, de ce s-o incomodam insistand. Poate doar de dragul vreunui autodafe cu totul nerentabil.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro