In 1978, China comunista punea capat dogmatismului revolutiei culturale si incepea o euro - atlantic , precum si pe sinteza traditiei chineze cu civilizatia moderna.

Spre deosebire de Rusia si statele europene membre ale fostului bloc sovietic care au repudiat prompt doctrina asa-zisului “socialism stiintific‘‘, China s-a temut ca, pe de-o parte, disparitia brusca a simbolurilor comuniste va lasa societatea fara reperele cu care se acomodase si la care se adaptase, provocand o nevroza de masa si un divort intre popor si elitele conducatoare, iar, pe de alta parte, ca liberalizarea politica intervenita in conditiile unei economii nereformate va conduce catre aparitia unor elite de prada create prin devalizarea avutiei publice si catre desirarea statului intre centre de putere oligarhica.

Chiar daca pentru inceput participarea cetatenilor a fost ingaduita mai ales in plan economic, aceasta a adus cu sine un sentiment al libertatii, precum si gustul si capacitatea oamenilor de a-si identifica si apara interesele si drepturile individuale, fie si in cadrul sistemului politic existent.

Libertatea pietei nu poate functiona fara recunoasterea unor libertati civile; transparenta concurentei comerciale nu poate coexista cu opacitatea deciziei politice; polarizarea sociala consecutiva democratizarii economice impune refacerea coeziunii nationale cu instrumentele si metodele democratiei politice – transparenta, raspundere, deschidere.

Continuarea in Jurnalul National