21 decembrie 1989. Doi tineri pierduţi în demonstraţiile de stradă. 21 decembrie 2006. Două personalităţi ale Romaniei în prag de integrare în Uniunea Europeană. Este vorba despre Varujan Vosganian, ministrul economiei şi comerţului, şi Horia Roman Patapievici , directorul Institutului Cultural Roman, care, în urmă cu exact 17 ani, au "petrecut" împreună Revoluţia din Bucureşti. Fără să ştie unul de celălalt, cei doi au trăit momente aproape identice în locuri comune: împuşcături, moarte, arestare, încarcerare, centrul Capitalei, Jilava. Acum, la 17 ani de la acel decembrie însangerat, Vosganian a fost linşat public pe motiv că ar fi colaborat cu organele Securităţii comuniste, în ciuda repetatelor verdicte de necolaborare emise de CNSAS, iar cel de-al doilea a fost făcut "limbric" şi " derbedeu " de Vadim Tudor în plenul parlamentului. Unul - arestat, altul - martor Actualul ministru al economiei şi comerţului, Varujan Vosganian, a ajuns în mijlocul evenimentelor după ce a plecat de la locul de muncă de pe platforma industrială Rahova cand a auzit la radio ce se întamplă în Bucureşti. La cateva ore după ce a ajuns în Piaţa Universităţii, a fost martorul primelor crime ale Revoluţiei din Bucureşti. În jurul orei 17.00, spune senatorul liberal, a apărut un transportor blindat în viteză şi a călcat caţiva oameni. După două ore, Vosganian a auzit şi primele focuri de armă, moment în care, alături de alte sute de persoane , s-a adăpostit în scările blocurilor din jurul pieţei. Norocul a făcut ca el să se ascundă într-o curte interioară şi, ulterior, într-un apartament, pentru că, în momentul în care a ieşit, a văzut că este singurul supravieţuitor dintre cei care intraseră în imobilul respectiv. Spre ghinionul lui, a fost imediat arestat şi dus la sediul Securităţii. Patapievici a fost arestat de cum a ajuns pe stradă. Motivul? L-a luat la rost pe unul dintre soldaţii din dispozitivul amplasat în Piaţa Universităţii fiindcă avea piedica trasă la armă: "Măi, eşti un om tanăr, ce vrei să faci? Să ucizi oameni? Eşti nebun? Tu n-ai aflat ce s-a întamplat la Timişoara? Trage piedica înapoi". A venit un ofiţer şi, sub ameninţarea armelor, Patapievici a fost arestat şi dus la unul dintre sediile Securităţii. "Demonstraţie mişto" Luat şi el la Securitate, Patapievici mai ţine minte imaginea unui ofiţer care-i urla încontinuu: "F…-vă muma-n c.. de porci împuţiţi! Strigaţi împotriva lui Ceauşescu? Tu, mă nemernicule?". "Apoi împărţea palme oricui apuca, inclusiv femeilor, în timp ce le spunea colegilor lui că în Piaţa Universităţii era o demonstraţie mişto", adaugă Patapievici. "Suntem salvaţi! " Drumul spre Jilava a fost salvarea celor doi participanţi la Revoluţie. Pană la destinaţie au încasat cea mai mare bătaie din viaţa lor. Ca să urce în dubă, Vosganian a trecut printr-un cordon de 20 de securişti înarmaţi cu bastoane. "Trebuia să fugi ca un iepure speriat în timp ce ei te loveau cu ce apucau pană la dubă. M-au lovit cu bastoanele peste ceafă, umeri, piept, dar cele mai multe le-am încasat cand mă suiam în maşină", mărturiseşte el. În drumul spre Jilava de la sediul Securităţii, Vosganian se afla în dubă împreună cu alţi şapte oameni. La 3 dimineaţa au fost opriţi într-un camp şi coboraţi din maşină de oamenii care-i păzeau. "Am ştiut atunci că voi muri şi am început să-mi fac inventarul vieţii. Langă mine era un băiat, Ovidiu Tucă, şi am făcut cu el schimb de telefoane că, dacă vreunul scapă cu viaţă, să spună familiei celuilalt unde e cadavrul". Securiştii care aşteptau ordinul să-i ucidă au fost dezamăgiţi: ordinul nu a mai venit. "Suntem salvaţi! Ne duce la Jilava", spunea în şoaptă atunci liberalul. Azi cu papion, în '89 cu cătuşe "Cate bucăţi ai? Opt. Unde le duci? Păi le împuşc în p…a mamii lor", a fost dialogul auzit de Patapievici cand încă mai era în sediul miliţiei. "Atunci mi-am dat seama că totul s-a terminat pentru mine şi că se va întampla ca la Timişoara, unde oamenii au fost ucişi pentru proteste", povesteşte el. Între timp, cand era condus la maşină cu cătuşele pe maini, a văzut represaliile Securităţii: oameni însangeraţi la tot pasul, unii bătuţi, alţii răniţi de gloanţe, care erau loviţi în continuare. "Era drumul acela în beznă, pe Victoria Socialismului, spre Casa Diavolului (parlamentului - n.r.) şi credeam că ne duc în camp să ne împuşte. Era ca un drum spre nicăieri, exact ca străbaterea Stixului", rememorează Patapievici drumul spre Jilava. Au ajuns la penitenciar, fără să ştie unde sunt, abia spre dimineaţă. "Pe-ăştia îi aranjez acum" Intrat la Jilava, Patapievici descrie celula: erau acolo un scaun cu spătar şi în jurul lui bucăţi de franghie, iar în faţa scaunului, o masă de faianţă pe care erau aşezaţi doi drugi de fier şi cateva carpe, două butoaie imense de plastic pline cu apă, un polonic şi o palnie uriaşă. "Peste tot, pete de sange neînchegat şi am înţeles că am fost duşi într-o cameră de tortură în care fusese un om recent, iar noi urmam să fim în locul lui", rememorează scriitorul. Totuşi, Patapievici şi cei care-l însoţeau au fost duşi într-o celulă de 15 mp în care stăteau împreună cu alte peste 60 de persoane: "Aşteptam bătăile anchetei, iar uşa se deschidea regulat şi era citit un nume. Cand se întorcea, omul era zdrobit, mai mult mort decat viu". Vosganian a fost "cazat" într-un subsol în care apa ajungea pană la glezne împreună cu alţi 200 de oameni: "De acolo te scoteau cate 8 şi credeam că ne scot să ne împuşte. Iar am avut o oră cumplită în care gandeam că ne-au adus să ne împuşte la zid, că era mai comod decat să tragă pe camp noaptea după noi". Amandoi au rămas la Jilava pană la pranzul zilei de 22 decembrie, cand fuga dictatorului i-a scăpat de moarte. Securiştii, recunoscuţi de la întalnirile literare Atat Patapievici, cat şi Vosganian au remarcat că în demonstraţie erau infiltraţi securişti. "Atunci l-am văzut pe un tip pe care-l cunoşteam de la un cenaclu din timpul liceului. A dat rapoarte. Eu ştiam că e securist pentru că prin ‘88 m-am întalnit cu el şi mi-a recunoscut", povesteşte actualul director al Institutului Cultural Roman. Vosganian îşi aminteşte că, în timp ce el era obligat să stea cu mainile sus, picioarele depărtate şi cu faţa la perete, "alţii, care încercau să-şi lase braţele jos, erau loviţi imediat cu patul puştii peste umăr sau, dacă se prăbuşeau, erau loviţi în testicule cu bocancii ca să se ridice la loc". Printre altele, mai spune liberalul, "ţin minte că un medic a ordonat veninos: dimineaţă, pe toţi ăştia îi aduceţi goi ca nişte viermi ca să văd eu cine sunt". Ziua de 22 decembrie i-a adus din nou în stradă După eliberarea din Penitenciarul Jilava, atat Vosganian, cat şi Patapievici s-au întors în stradă, dar tot nu s-au întalnit. Primul a ajuns înapoi în Piaţa Universităţii, unde, alături de ceilalţi demonstranţi, s-a expus tirurilor "teroriştilor", iar cel de-al doilea a stat pe langă Televiziune, un alt loc fierbinte al Revoluţiei decembriste.