sartre definea alteritatea, laconic si memorabil, cu replica "L’enfer c’est les autres" (Ceilalti sunt iadul). Pentru ne- tigani , acesti "ceilalti" de care ne temem ca de iad sunt tiganii. O teama care degenereaza in desconsiderare, dispret si, uneori, in ura. Insa pentru cetatenii care apartin alteritatii rome , infernul dinaintea mortii este populat de noi, non-romii.

N-are a face ca ei nu sunt uniti si ca prin urmare nu ar trebui tratati ca un bloc. Nici noi nu suntem uniti, uniformi, nici macar in interiorul segmentelor sociale clar delimitate. Asa cum nu conteaza nici faptul ca ei sunt fragmentati de o maniera cvasitribala.

La urma urmelor, si noi ne intoarcem inexorabil la o asemenea stare pe care o credeam depasita, si o facem inclusiv din cauza (gratie?) dezvoltarii explozive a societatii informationale. Un proces de fragmentare care, paradoxal, este contemporan coagularii "satului global".

Continuarea in Romania Libera