Spalam soselele cu sampon si punem flori pe margini ca pentru Ceausescu ca sa zica Bush: O, ce tara minunata! Si ce guvern destoinic! Parca simt lipsa maselor de cetateni care sa strige aliniati pe trotuare: Bus – Ba-ses-cu! Bus – Ba-ses-cu!, nu sa fie izgoniti pietonii de catre jandarmi pana in Parcul Herastrau .

Dar puteam si sa rasturnam cateva tomberoane si sa dam drumul maidanezilor si cersetorilor in fiecare intersectie prin care trece convoiul prezidential, cata vreme trimitem carne de mina in Afganistan, dl. Bush tot O, ce tara minunata! va zice. Iar Casa Poporului e a doua cladire ca marime din lume dupa Pentagon. Si punct. Atat au comunicat inaltilor oaspeti, cu vie satisfactie si justificata mandrie, conducatorii Romaniei. 

Inaltii oaspeti se plimba prin salile imense, mai un cocteil, mai o gustare, dau din cap, se minuneaza, spun ganditori „Ceaucescu...” si summiteaza mai departe. Presa occidentala, care umbla de obicei in Romania prin camine de handicapati si sate tiganesti, care intervieveaza aurolaci si personaje excentrice, nu manifesta nici un fel de curiozitate pentru istoria Casei Poporului.