La inceputul anilor 90, in Bucurestiul ravasit de mineri. Plutea in atmosfera angoasa minoritara a restauratiei. Se ciocneau noncivilizatiile: comunismul national pe cartela cu reformismul sovietic aprobat de KGB si indiferenta excitata a Occidentului dupa singura revolutie singeroasa din rasaritul Europei.

L-am intilnit pe ziaristul amercian Bill McPherson. El descoperea Romania cu incintare si spaima. Mai demult, pentru o serie de reportaje despre razboiul din Vietnam , trimise de la fata locului, luase un Premiu Pulitzer.

Acum, pensionarul freelancer batea bulevardele cenusii ale capialei romanesti, umplindu-si carnetele cu toate mizgalelile lumii in refacere. I se furasera, ca in ghiduri, pasaportul si portofelul si sustinea ca este talonat la fiecare pas de baietii cu fosti ochi albastri .

Precum Antonia Rados de la televiziunea austriaca, era convins ca revolutia din Romania a fost cistigata, dupa ce fusese incuviintata, de vechea noua Securitate. Romania nu se afla in zona gri, ci era ea insasi un imens generator de turba .

Continuarea in Cotidianul