Aceasta editie a targului de carte a avut loc sub semnul labirintului. In pavilionul central, aparate de facut carnati, iar la intrarea stiuta, gardul unui santier.
 
In prima zi de targ ma duc, din obisnuinta, la ciuperca centrala. Vad cum coboara de acolo niste tipi in costume negre, fara carti in mana. Mi se pare ca e ceva in neregula, dar imi vad de drum, crezand ca oamenii in negru erau garzile de corp ale vreunui VIP. La intrarea in ciuperca, un domn paznic, amabil, dar ferm, ma anunta ca demonstratiile s-au incheiat. Dau sa trec de el, dar paznicul imi spune ca aici e expozitia de carnati nu cea cu carti. Fac dreapta spre pavilioanele Bookfest.

N-as fi povestit asta atat de lejer daca, in ziua urmatoare, Mircea Cartarescu n-ar fi patit acelasi lucru, dar la o ora vizitabila.

Cartarescu reconstituie la standul Cotidianului cum a intrat in marea ciuperca si cum nu izbutea sa dea de standuri de edituri, ci se uita la mecanisme care functionau impecabil, unele tocau carnea, altele o amestecau, iar altele o injectau in produsul final. Daca n-ar fi fost ceva mai insistent in investigatiile sale, probabil ca autorul „Orbitorului” ar fi luat in absenta premiul special din partea Uniunii Scriitorilor. Deprins sa vina la targ cu masina, Mircea Cartarescu n-a luat-o pe drumul clasic, cel de la intrarea principala.

Daca n-as fi stiut ca la Expozitie e un targ de carte , probabil ca reduta santierului din fata intrarii principale mi-ar fi taiat cheful oricarei explorari.

In prima zi a acestei editii a Bookfest mi s-a parut ca ma aflu intr-un esec absolut. A doua zi a mai aparut niscai lume, mai ales din categoria „Fereasca Dumnezeu de mai rau“. De-abia vineri am inceput sa simt miscarea de targ. Iar sambata si duminica chiar au fost vizitatori care amusinau pe la standuri si faceau public lansarilor de carte.

Cu experienta anilor precedenti cred ca aceasta editie a Bookfest n-a fost bine anuntata, astfel incat marele zid ridicat de constructorii de la intrare sa nu para o dovada ca la Romexpo nu se intampla nimic. Dar mai cred ca publicul targurilor de carte autohtone ar fi gasit totusi drumul spre Bookfest daca ar fi avut ceva bani de cheltuit pe carti pusi la pastrare.

Or, in anii in care puterea de cumparare a romanilor scade, cum e acesta, din cauza inflatiei, targul de carte devine un lux pe care nu si-l mai poate ingadui oricine. Daca totusi organizatorii ar fi stiut sa repete reteta de succes a primei editii si ar fi gasit o gazda a targului, care sa aiba macar un sfert din audienta lui Gabriel Liiceanu , poate ca aceasta editie a Bookfest n-ar fi avut acest aer prizarit.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro