Relatia dintre Biserica si Stat este o problema care tine de identitatea culturala si spirituala a Romaniei, in pragul integrarii in Uniunea Europeana. Statul recunoaste egalitatea tuturor cultelor si independenta lor de organizare, in conformitate cu statutele proprii. Pe de alta parte, statul are datoria de a sustine financiar Biserica Ortodoxa Romana si invatamantul religios preuniversitar. Noua lege a libertatii religioase, care trebuie sa reglementeze aceasta relatie, a ajuns, dupa o intarziere de 15 ani, sa fie votata in Parlamentul omaniei. Drumul nu a fost usor, proiectele anterioare fiind, toate, respinse de reprezentantii cultelor.

La baza relatiei dintre biserica si stat stau cateva principii unanim acceptate: neutralitatea statului in raport cu biserica, principiul distinctiei dintre cele doua domenii de competenta, al statului si al bisericii, principiul libertatii religioase, care este garantat constitutional. Modelele oferite de democratiile occidentale variaza intre separarea totala, specifica inceputurilor modernitatii (modelul francez) si identificarea completa dintre biserica si stat (modelul englez).

Consilierul prezidential Bogdan Tataru Cazaban defineste pozitia Romaniei, intre aceste modele, ca fiind una deosebita, de tip bizantin. Romania a avut, pana acum, de-a face cu un tip de traditie religioasa diferita de cea occidentala: traditia bizantina. Din pacate, exista o maniera de a ideologiza aceasta traditie si de a o intelege ca pe o supunere fara rezerve a bisericii fata de stat si ca pe o ascultare a statului fata de exigentele bisericii. In ceea ce priveste modernitatea romaneasca, biserica a sustinut proiectele reformelor politice. Din acest punct de vedere, toata istoria raporturilor dintre biserica si stat, trecand peste perioada comunista, a fost una de adaptare si de colaborare, biserica dorind intotdeauna sa gaseasca formule posibile pentru a-si sustine propriile exigente. Acum ne aflam intr-un moment in care putem sa redefinim aceste relatii, in acord cu standardele internationale, care sunt de neocolit, tinand seama si de experienta noastra istorica, prin aspectele ei pozitive, ne-a declarat Bogdan Tataru Cazaban.


Istoria raporturilor dintre Biserica si Stat a fost una de adaptare si de colaborare


Potrivit episcopului unitarian Arpad Szabo, relatia dintre biserica si stat are la baza sase premise. In primul rand, libertatea religioasa, asigurata de constitutie, este unitara si functionala . Apoi, separarea functionala a statului si a bisericii asigura aceeasi independenta pentru toate cultele. In al treilea rand, statul si organizatiile religioase trebuie sa colaboreze. Apoi, aceasta colaborare trebuie sa cuprinda si ideea subsidiaritatii, a ajutorarii reciproce. In al cincilea rand, statul este raspunzator pentru libertatea reala si pentru independenta bisericii. In fine, statul trebuie sa asigure garantii culturale, economice, politice prin acorduri si conventii cu reprezentantii cultelor. Viitorul acestei relatii trebuie sa porneasca de la ideea personalitatii libere a bisericii si a colaborarii functionale dintre biserica si stat.

Proiectul legii libertatii religioase va fi, in sfarsit, dezbatut in Parlamentul Romaniei. Unul dintre obiectivele acestei legi este sincronizarea legislatiei romanesti cu cea europeana. Este important sa definim tipul de relatie dintre biserica si stat pe care il adopta statul roman, pentru a intra in Europa cu un chip propriu. Este vorba de a initia o dezbatere cu toate modelele din Uniunea Europeana. Proiectul legislativ a avut in vedere aceasta traditie europeana in domeniu, tinand seama si de celelalte sugestii care vin din partea organismelor internationale, afirma Bogdan Tataru Cazaban.

Statul roman va continua sa sustina financiar Biserica Ortodoxa Romana , insa ajutorul va fi unul modic. Se continua acordarea unei sustineri financiare pentru personalul clerical. Nu este vorba de o salarizare concreta, ci de o contributie pe care biserica ortodoxa o percepe ca pe o datorie morala din partea statului, avand in vedere secularizarea averilor manastiresti de catre Cuza. Exista si un argument social, acolo unde sunt comunitati extrem de sarace, in care preotul trebuie sa fie, intrucatva, sustinut. Este o contributie modica, ne-a declarat Bogdan Tataru Cazaban.

Viitorul invatamantului religios din Romania va fi, si el, influentat de aprobarea acestei legi. Potrivit profesorului Silvio Ferrari, de la Universitatea din Milano, in Europa exista trei modele educationale. Cel francez presupune predarea religiilor prin intermediul altor materii, cum ar fi istoria, geografia sau literatura, fara cursuri speciale de religie. Educatia neconfesionala, adoptata de Suedia sau Slovenia, implica predarea facultativa, la un nivel elementar, a tuturor religiilor, elementele crestine fiind dominante. Educatia confesionala, adoptata de Germania si de majoritatea tarilor ex-comuniste, presupune posibilitatea de a alege intre o anumita religie si cursuri de etica. Numai anumite religii pot fi predate, conform constitutiei acestor tari, iar statul suporta toate costurile educationale. Legile Uniunii Europene stipuleaza ca invatamantul religios este facultativ . In Romania invatamantul confesional functioneaza in paralel cu cel neconfesional, de stat si particular, fara a fi, insa, finantat de stat.