Formatul de la „Tradati in dragoste“ presupune ca „inselatii“ si „inselatele“ sa isi spuna, inainte de declansarea urmaririi, povestea de dragoste. A facut-o si o anume Elena, iar eu m-am nimerit prin fata televizorului, asa ca am hotarit ca, din respect pentru durerea ei, ar fi civilizat s-o ascult. Elena se maritase din dragoste , facuse un copil cu sotul ei si, mai nou, era foarte trista din cauza ca acesta devenise rece, agresiv si lipsea foarte mult de acasa. inceputul relatiei lor fusese insa unul foarte frumos si romantic. El ii aducea flori, iar, la un moment dat, cind au iesit cu niste prieteni la padure, a condus-o in urzici, in scopuri pe care n-as putea sa le mentionez aici decit, cel mult, pentru telespectatorii care citesc ziarul dupa 12 noaptea, asa ca mai bine nu le mai mentionez deloc. As putea, in schimb, sa fac o alta precizare: conform propriilor ei marturisiri , fundul Elenei n-a iesit din urzici intr-o stare prea buna. Ceea ce mie mi s-a parut amuzant, iar Elenei ar fi trebuit sa i se para relevant. Sau, daca nu Elenei, macar lui Ernest. Care, la faza asta, ar fi facut tare bine s-o intrerupa din povestire si s-o trimita acasa suspendind orice urmarire. E evident ca, inselata sau nu, Elena se afla la momentul relatarii intr-o situatie mult mai avantajoasa decit la inceputul relatiei. Pai, nu-i mai usor de suportat un comportament rece si agresiv decit niste urzici?