In Romania comunista, anii ’70 i-au adus lui Ion Dolanescu faima dorita, insa nu l-au scutit de sicanele Securitatii.

Dupa cum ati citit deja in episodul trecut, cantaretul de muzica populara a reusit sa atraga si mai mult atentia agentilor dupa ce a dat frau liber relatiei cu Margarita Valenciano , tanara studenta din Costa Rica, femeia care i-a daruit un copil, pe Dragos.

Dar asta nu era singura problema. Dolanescu canta la nunti, botezuri, cununii, spectacole in toata tara. Si, colac peste pupaza, a mai si castigat o Skoda la loz in plic. Iar "ochiul si timpanul" Securitatii erau tot timpul la panda.

Autorul celebrei carti "Confesiunile unui cafegiu", Gheorghe Florescu, este detinatorul unor secrete uriase acoperite de negura timpului. El a povestit, in exclusivitate pentru "ring", cum l-a cunoscut personal pe Ion Dolanescu, pe care il numeste "printul muzicii populare": in urma unei anchete-fulger desfasurate la agentia loto de pe strada Hristo Botev nr. 10. Agentie de la care si Dolanescu, si cafegiul nostru au castigat cate o masina. La vremea respectiva, evolutia cercetarilor in cazul "Agentia" era cel mai fierbinte subiect in lumea buna a Bucurestiului.

"Vuia tot cartierul"

Rapsodul obisnuia sa joace la... loz in plic. Inaintea Craciunului din 1976, Dolanescu a avut noroc si a castigat unul dintre marile premii puse la bataie: un automobil Skoda.

"In decembrie '76 l-am cunoscut pe Ion Dolanescu, pentru ca tot cartierul vuia de noi doi. La aceeasi agentie, eu am castigat la Loto o Dacie, iar el, la loz in plic, o Skoda. S-a cercetat si s-a ajuns pana la urma la concluzia ca nu e nicio smecherie la mijloc", povesteste celebrul cafegiu.

Si in cartea sa, Florescu ne dezvaluie episodul "Dolanescu-Skoda", dar si cum a fost el cercetat, cum a venit un procuror si l-a intrebat despre "castigul la Loto al sotiei" si cum, in cele din urma, "onorata Procuratura Generala a incheiat dosarul cu NUP".

"Lua bobul de fasole cu un leu"

Despre averea lui Dolanescu se discuta si atunci, la fel ca si acum: foarte mult, fara sa poata fi estimata insa la o cifra anume. Pretentiile artistului erau cunoscute de negustorii de atunci, incantati ca acesta platea oricat pentru marfa dorita. "Ion Dolanescu era printre putinii oameni care dadeau un leu pe bobul de fasole de samanta pentru a o gati. Era fasolea expusa, cea mai frumoasa, insa deosebit de scumpa", isi aminteste Florescu.

Muzica de... 50.000 de lei

Din ce facuse Dolanescu fabuloasa avere? Din spectacole, dar, mai ales, din "nunti, botezuri si retezuri (n.r. - taieri de mot)", spune cafegiul-cronicar. Sumele cerute de interpret la petrecerile unde oamenii il invitau sa le cante depaseau orice imaginatie, sustine povestitorul nostru.

"In conditiile in care salariul unui muncitor ajungea la numai 1.000 de lei, Dolanescu cerea 6.000 de lei pentru un botez modest si 25.000 de lei pentru unul mai important sau o nunta in cerc restrans. Pentru o nunta de oameni avuti lua si 50.000 de lei intr-o seara. Nu canta numai el, ci venea cu fratii lui, cu Ileana Constantinescu si alti artisti pe care ii grupase in aceasta echipa. Canta o melodie, maxim doua, dupa care ii lasa pe fratii lui sa cante si el pleca la alta nunta", mai spune cafegiul. In felul acesta, din nunta in nunta, a strans o avere fabuloasa. De care statul stia, dar, uneori, se facea ca nu stie.

Cititi in episodul viitor ce crede Florescu despre averea lui Dolanescu si de ce o numeste... averea Diavolului.

Ileana i-a fost ca o mama lui Ionut

"Ileana Constantinescu a avut un rol foarte mare in cresterea si educarea lui Ionut (fiul cel mare al rapsodului - n.r.), i-a fost ca o mama", afirma Gheorghe Florescu. In fata relatiei apropiate dintre cei doi artisti, cafegiul exclude orice implicatie amoroasa: "Nu cred ca Ileana si Ion au avut o relatie de dragoste, mai degraba a fost ca o sora mai mare pentru el. Sunt convins insa ca intre ei a functionat o relatie de intrajutorare: el ii asigura o bucata de paine luand-o cu el peste tot unde cantau el si cei doi frati ai lui".

"...Marele print al muzicii populare romanesti, intotdeauna foarte elegant, imbracat iarna cu haina si caciula din blana de nurca, cu un aer maiestuos, era constient de marea sa valoare atat artistica, cat si, mai ales, financiara (nu prea cunostea drumul Fiscului intrucat, ca bun liber-profesionist, evita acest drum). Era insotit mai tot timpul (…) Ne vizita adesea (…) Ion Dolanescu era "in bani". De aceea imi facea placere sa-l servesc..." - gheorghe florescu (citat din "Confesiunile unui cafegiu")

5.000 era onorariul, in lei, pretins de Dolanescu si colaboratorii sai , inainte de '89, pentru un botez cu pretentii sau o nunta in cerc restrans.