De departe cel mai adulat grup umoristic de dupa Revolutie, " Vacanta Mare " s-a ridicat din nimic, prin propriile puteri, si s-a prabusit pe mina altora. In primul rind, pentru ca a facut eroarea sa se conformeze criticilor vehemente ale "puritanilor" presei, greseala care a dus de ripa multe talente de-a lungul istoriei. Remarcati inca din primele zile post-decembriste, cei trei baieti din Oltenia, Dan Sava, Mugur Mihaiescu si Radu Pietreanu au reusit sa umple cele mai mari sali de spectacol intr-o vreme cind "Divertisii" nu umpleau nici teatrul " Ion Creanga ". Casetele audio si video se vindeau, si ele, in draci. Umorul lor era proaspat, comercial, inedit (in raport, evident, cu umorul care se practica inca la TVR ori prin salile de spectacol) si, mai ales, fara mila. Nimeni nu era iertat, incepind cu cei mai grei politicieni ai zilei. Pentru "V.M." nu existau teme tabu, de la KGB-ismul lui Iliescu la homosexualitatea lui Nastase si de la handicapul fizic al lui Ciorbea la aspectul de tap al lui Constantinescu ori la implicarea fiului acestuia in celebrul scandal "Tigareta". Prin ei, talpa-tarii se descarca de naduful la adresa celor care ii saracea, asa ca nu e de mirare ca salile erau luate cu asalt. "V.M." a lovit din plin in tarele sociale ale perioadei, cele mai gustate, pe linga bascaliile necrutatoare la adresa politicienilor, fiind satirizarea Politiei, prin celebrul Garcea, sanctionarea infractionalitatii tiganesti intr-o vreme cind mafiile respective erau in formare, prin personajele Crapui si Menumorut, abordarea comica a conflictelor inter-etnice, prin artagosii Pisti si Ion, ironizarea popilor avari si meschini, prin parintele Pafnutie, ori infierarea naravurilor provincialilor cu aere de metropolitani, prin tandemul Leana si Costel. Marele merit al "V.M." este tocmai reusita impunerii unor personaje ca cele amintite, in constiinta colectiva, in timp ce "Divertis", spre exemplu, in aproape doua decenii nu a impus nici macar un singur personaj. Venirea la PRO TV a sporit exponential popularitatea grupului, aflat in doliu dupa pierderea lui Dan Sava. Au existat, pe moment, pierderi si cistiguri: Leana si Costel au cistigat, devenind mai simpatici decit erau pe scena, in cadrul primului sitcom romanesc autentic (in care, e drept, influentele familiei Bundy pot fi recunoscute lesne), in schimb Garcea a pierdut. Politistul rau, tifnos si arogant, prost de bubuie, dar plin de ifose, s-a transformat la TV intr-un smecheras simpatic, un baiat de cartier cam timpitel, dar cu fond sufletesc bun. Greseala majora. De fapt, Garcea a fost, probabil, punctul de plecare al problemelor care au dus la pierderea farmecului grupului de umor. Dupa venirea la putere a PDSR, in 2000, la presiuni politice care nu vor fi, probabil, nicicind recunoscute, Garcea a fost ajustat si reajustat pina cind a fost scos de tot din schema, pe motiv ca strica imaginea Politiei Romane. Pe fondul protestelor publicului se incearca vopsirea lui in agent secret , fara succes, apoi personajul revine, dar intr-o forma mult prea indepartata de ceea ce doreau fanii. Biserica protesteaza si ea pe tema satirizarii preotilor si producatorii umbla si aici, ca sa calmeze spiritele, iar anumite personaje politice, precum prea-sensibilul Adrian Nastase devin tabu in scenetele grupului, lucru care nu are cum sa nu fie sesizat de public. In paralel, Pietreanu si Mihaiescu cedeaza necontenit terenul in fata noului sport preferat al cronicarilor TV: infierarea "Vacantei Mari" ca model al prostului gust si al umorului vulgar. (continuarea in 7plus )