Oamenii de ştiinţă eleveţieni susţin că au descoperit originile misterioaselor galaxii întunecate

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Zurich şi de la Institutul Federal pentru Tehnologie susţin că au descoperit originile misterioaselor galaxii întunecate, informează site-ul Swiss Info consultat joi de Rompres. Simulările computerizate ale comportamentului acestor aşa-numite galaxii întunecate - zone din Univers ce conţin o mare cantitate de materie aflată în rotaţie dar nu conţin stele - demonstrează că acestea se nasc din galaxii pitice a căror materie stelară a fost consumată de galaxii mai mari în jurul cărora gravitează. Deşi descoperite recent, galaxiile întunecate sunt foarte răspandite în Univers, susţine astrofizicianul Lucio Mayer, conducătorul proiectului ştiinţific derulat la Universitatea din Zurich. Acestea misterioase galaxii au fost descoperite prin calcule matematice şi în cazurile fericite, datorită celor cateva stele pe care unele dintre ele totuşi le conţin. Dar cum au apărut aceste galaxii întunecate? Iată întrebarea la care oamenii de ştiinţă elveţieni susţin că au aflat răspunsul. Folosind simulările realizate pe calculator ei susţin că o astfel de galaxie apare în trei paşi, proces ce se derulează în interval de timp de peste 10 miliarde de ani. Aceste galaxii întunecate se nasc din galaxii pitice a căror masă gazoasă este încălzită de radiaţiile ultraviolete cosmice pe măsură ce evoluează pe o orbită în jurul unei galaxii mai mari, denumită galaxie gazdă. În cursul acestei orbitări, galaxia pitică îşi pierde o parte din masa gazoasă care este absorbită de galaxia gazdă. În acelaşi timp, explică Lucio Mayer, uriaşa forţă gravitaţională exercitată de gazdă provoacă desprinderea unor clustere de stele de la galaxia satelit. Apoi, pe măsură ce galaxia pitică îşi continuă evoluţia pe orbita în jurul galaxiei gazde se manifestă un fenomen de tip maree ce va duce la pierderea şi mai multor stele. Tot ce mai rămane din fosta galaxie pitică este materia neagră ce nu este influenţată de forţele titanice ce intră în interacţiune în cazul apropierii şi orbitării dintre galaxii. Astfel galaxia satelit devine doar o umbră a ceea ce a fost, ajungand să fie practic invizibilă pentru că nu mai conţine stele care să emită lumină. Aceste rezultate pot explica şi forma distorsionată a anumitor galaxii, iar Lucio Mayer susţine că ar putea oferi şi un răspuns întrebărilor legate de numărul redus de galaxii pitice aflate în jurul Căii Lactee şi a Nebuloasei Andromeda . În teorie ar fi trebuit să existe de la 5 pană la 10 ori mai multe galaxii pitice în apropierea Căii Lactee şi a Nebuloasei Andromeda, însă materia stelară a acestora a fost devorată de către cele două galaxii mari. Totuşi chiar şi această explicaţie nu face decat să aducă la lumină noi întrebări. Deşi astrofizicienii susţin că din aceste galaxii pitice nu mai rămane decat materia întunecată după contactul cu galaxiile gazdă, nimeni nu ştie de fapt din ce este compusă materia neagră şi de ce nu este la randul ei absorbită în acest gigantic fenomen de canibalism cosmic. Materia neagră nu poate fi detectată direct, prezenţa ei fiind demonstrată doar prin calcule matematice care surprind efectele gravitaţionale pe care această materie le produce asupra materiei vizibile. Conform unor măsurători realizate în anii '70 şi '80, această materie neagră care rămane practic o mare necunoscută, ar reprezenta numai puţin de 90% din întreaga masă a Universului cunoscut. 'Ce este cu exactitate această materie neagră nu ştim. Ştim doar că are o masă dar habar nu avem ce particule compun această materie neagră. Prin studierea galaxiilor întunecate încercăm să răspundem şi la aceste întrebări'', a mai comentat Lucio Mayer. Studierea galaxiilor întunecate ar putea altera sau chiar contrazice teoriile general acceptate despre naşterea Universului. Conform acestora Universul s-a născut în urma unui Big Bang sau a unei explozii produse într-un punct primordial care a generat materie şi o uriaşă energie care a imprimat mişcarea materiei în toate direcţiile şi prin aceasta expansiunea Universului. În 1927 preotul belgian Georges Lemaître a fost primul care a sugerat această teorie despre naşterea Universului. Caţiva ani mai tarziu astronomul american Edwin Hubble a reuişit să ofere o demonstraţie la teoria lansată de Lemaître, semnaland faptul că celelalte galaxii se îndepărtează de Calea Lactee constant şi în toate direcţiile, cu o viteză proproţională cu distanţa faţă de punctul de referinţă.