Bloombiz.ro: La ce mai e bun statul roman?

Statul roman tine cu tot dinadinsul sa demonstreze ca este cel mai slab administrator, scrie analistul economic constantin rudnitchi pe Bloombiz.ro. Statul tinde sa devina un perceptor care incaseaza banii fara sa se intrebe, apoi, cu ce eficienta administreaza ce a incasat.

1. Autostrada dintre Comarnic si Brasov va fi construita de doua companii private straine, franceza si greceasca, va fi finantata de constructori si platita de catre statul roman pe parcursul a 30 de ani.

2. Fondul Proprietatea, fond de investitii controlat de statul roman, va fi administrat de o companie americana.

3. Compania americana General Electric a incheiat un contract de mentenanta a reactoarelor nucleare 1 si 2 de la Cernavoda in valoare de 146 milioane de dolari.

4. Anul acesta, fiecare minister va primi misiuni de audit de la Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala pentru a realiza un proiect de restructurare a ministerului respectiv.

Intre cele patru stiri de mai sus nu exista, in aparenta, nici o legatura. De fapt, ele, citite impreuna, ne indreptatesc sa ne intrebam in ce masura statul roman isi mai indeplineste rolul de administrator al banilor tarii.

Traduse dintr-un alt unghi de abordare, stirile de mai sus arata in felul urmator: statul roman nu poate construi o autostrada, statul roman nu poate gestiona un fond de investitii pe care l-a creat si la care este actionar majoritar, statul roman nu poate gasi in tara specialisti care sa intretina unitatile 1 si 2 de la centrala nucleara de la Cernavoda si statul roman nu poate restructura singur activitatea ministerelor.

Daca astfel de lucruri, care nu sunt, totusi, atat de complicate, nu le poate face, atunci ce mai poate face statul roman?

Nu vreau sa cad in extrema nationalismului economic, dar constat ca statul roman nu-si mai indeplineste rolul de administrator si ca managementul statului are performante tot mai slabe.

S-a spus ca, in anii ‘90, privatizarile au fost facute in defavoarea intereselor statului si pe sume modeste. Sa nu uitam insa ca, pana sa se ajunga la privatizare, majoritatea marilor companii de stat au fost “jefuite” prin contracte care le defavorizau in mod vadit, in timp ce firmele private partenere au prosperat.

Inainte de privatizare, multe companii de stat aveau datorii imense la bugetul de stat sau bugetul asigurarilor sociale, produceau pierderi, erau in centrul blocajului financiar si isi pierdusera piata externa si o parte din cea interna.

Managerii companiilor de stat ar fi vrut sa lucreze in conditiile unei economii socialiste (scutiti de concurenta produselor din import si avand contracte sigure pe pietele externe), dar sa beneficieze de avantajele economiei capitaliste (salarii mari, prime, bonusuri si libertatea de a lua decizii).

N-am auzit de nici un manager al unei companii de stat care sa fi fost tras la raspundere pentru felul in care a gestionat compania.

Doar prin programele incheiate cu FMI si Banca Mondiala s-a putut impune privatizarea marilor companii de stat, restructurarea sau inchiderea lor.

Situatia a fost asemanatoare si in sistemul bancar.

Cateva banci cu capital de stat au acordat credite, de-a valma, companiilor private si companiilor de stat, imprumuturi care s-au dovedit a fi neperformante si care au aruncat respectivele institutii bancare in pragul falimentului.

Si tot in baza acordurilor incheiate cu FMI si Banca Mondiala s-a putut impune privatizarea bancilor cu probleme.

Doar in conditiile in care Petrom ajunsese o vaca de muls pentru companiile private s-a pus problema privatizarii ei.

Inainte de vorbi insa despre faptul ca FMI a impus privatizarea marilor companii romanesti, ar trebui sa ne uitam cum au fost ele gestionate de catre stat, cu ce performante si cu ce rezultate economice.

Ramas fara o buna parte a companiilor importante, statul roman continua sa faca greseli de administrare. De fapt, statul roman este gata, mai degraba, sa cheltuiasca decat sa stranga bani. Statul se pricepe sa risipeasca, nu sa administreze banii pe care ii incaseaza sau sa economiseasca printr-o buna gestiune.

Sa ne intoarcem la stirile din debutul articolului.

1. Statul roman nu este in stare sa construiasca o autostrada. De ce? Pentru ca nu are bani, ni se explica. Motivul este, insa, altul. Statul roman nu construieste o autostrada pentru ca este incompetent si pentru ca are un interes dubios sa construiasca cu alte companii.

Sa explicam. Exista o companie nationala de autostrazi (CNADNR) care face mai degraba licitatii si nu constructii. Intr-un stat normal, in vremuri de criza, compania de autostrazi ar fi trebuit sa faca montajul financiar, adica sa gaseasca banii, sa angajeze oameni si sa construiasca autostrada.

Intelegem ca de la buget nu sunt suficienti bani pentru constructia autostrazii, dar o companie nationala de profil ar fi putut gasi finantare de la societatile bancare straine si romanesti, printr-un imprumut sindicalizat folosind, eventual, garantia statului.

Cu atat mai mult cu cat bancile straine care activeaza in tara noastra au cerut, la sfarsitul anului trecut, sa-si micsoreze expunerea pe Romania, explicand ca aici nu au suficiente afaceri in care sa-si plaseze banii. O autostrada ar fi fost o buna destinatie pentru plasarea banilor bancilor din Romania.

Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, daca statul ar fi ales traseul autostrazii pe coridoarele de dezvoltare europene, ar fi obtinut finantare chiar de la Uniunea Europeana.

2. Zilele trecute, Ministerul Finantelor si-a dat acordul ca administrarea Fondului Proprietatea sa fie preluata de firma Franklin Templeton.

E ridicol ca, la cinci ani de la creare, Fondul Proprietatea nu si-a atins nici o tinta: nu este cotat la Bursa de Valori Bucuresti si nu a inglobat toti fostii proprietari care trebuie despagubiti si pentru care s-a creat, de fapt, acest fond.

Ca atare, are, in continuare, ca actionar majoritar tot statul roman. In aceste conditii, administrarea fondului nu inseamna decat doua lucruri: incasarea dividendelor de la companiile care sunt in portofoliul fondului si plasarea banilor in depozite bancare (lucru pe care il poate face si un tanar absolvent de liceu economic) si, al doilea, listarea fondului la bursa.

In acest caz, este nevoie de deblocarea situatiei legislative improvizate prin care a fost creat chiar Fondul Proprietatea. Pentru aceste doua obiective se justifica semnarea unui contract de administrare cu o companie straina?

Nu se poate gasi in Romania, la 15 ani dupa crearea pietei de capital, o echipa de oameni care sa faca aceste doua lucruri relativ simple? In opinia mea, chiar actualul director general, Ionut Popescu, ar putea duce cu succes la capat cele doua obiective.

Si, atunci, de ce este nevoie de administrarea companiei americane si plata ei cu mult mai multi bani decat acum? La aceasta intrebare nu putem da un raspuns.

3. Primul reactor de la Cernavoda fost proiectat de canadienii de la AECL si italienii de la Ansaldo si construit, in buna masura, cu tehnologie fabricata in Romania.

Proiectul prevedea si asigurarea asistentei tehnice, adica perfectionarea specialistilor romani, care urmau sa preia operarea si mentenanta (intretinerea) reactorului nuclear.

Iata ca acum mentenanta reactoarelor 1 si 2 de la Cernavoda este preluata, pentru opt ani, de o companie americana, in loc sa fie realizata de specialistii romani.

Nu era mai putin costisitor sa fie specializati experti romani care sa asigure intretinerea reactoarelor? N-ar fi fost mai ieftin? N-ar fi fost, in acelasi timp, benefic pentru nivelul de specializare al inginerilor romani? Intrebari la care nu putem da un raspuns.

4. Exista in fiecare minister specialisti in resurse umane. Ei ar trebui sa dimensioneze aparatul ministerului, sa elaboreze organigramele, sa specifice atributiile celor care lucreaza si, in general, sa gestioneze procesul de restructurare a institutiilor publice.

Nu stiu sa faca aceste lucruri sau nu sunt lasati sa le faca? Nu avem un raspuns. Cert este ca, in locul lor, vor veni sa faca restructurarea ministerelor romanesti angajatii de la FMI si Banca Mondiala.

S-ar putea crede ca in aparatul de stat nu exista specialisti de valoare. Nu exista sau nu sunt lasati sa lucreze? In anul 2009, criza a nascut o oportunitate: o serie de manageri din companiile private au ramas fara slujba, unii dintre ei orientandu-se chiar catre sectorul de stat.

Nu putem cere statului roman sa construiasca cea mai inalta cladire din lume, nu-i putem cere sa proiecteze o naveta spatiala, nu-i putem cere sa redea suprafete de teren din Marea Neagra, nu putem cere managerilor romani sa proiecteze masina viitorului .

Nu putem avea asemenea asteptari pentru ca nu ar fi rationale. Dar cred ca putem sa-i cerem statului sa faca o autostrada, sa administreze un fond care ii apartine in majoritate, sa intretina reactoarele nucleare de la Cernavoda sau sa restructureze institutiile publice.

Nu sunt impotriva privatizarii. Nu sunt impotriva parteneriatului public-privat. Dar sunt impotriva situatiei in care statul isi abandoneaza chiar si minimele sarcini ale gestiunii economiei. Nu cred ca fondurile straine au luat captiv statul roman.

Cred, insa, ca statul roman este pe cale ca, din ratiuni ce tin de clientela politica si incompetenta, sa-si abandoneze de buna voie cele mai simple, logice, eficiente si de bun simt indatoriri pe care le are un administrator responsabil.

Analiza de Constantin Rudnitchi