Dupa integrare, vor falimenta 40% dintre IMM-uri. Ba nu! Ba vor muri 50%. Sau nu? Acesta era discursul predilect al mediului de afaceri si autoritatilor romane, panicate de intrarea in Uniunea Europeana . Toata lumea se grabea sa avanseze statistici alarmiste dar realitatea a demonstrat ca lucrurile nu au stat nici pe departe atat de fatalist.

Acum, estimarile sunt din aceeasi categorie: criza va omori 50% din intreprinderile mici si mijlocii din Romania. De fapt, ce zic toate aceste estimari: ca piata, fie ea concurentiala sau in declin, omoara companiile.

Dar, pentru oricine cunoaste regulile unei piete libere, acest argument nu poate sta in picioare, din mai multe motive: in primul caz, al pietei comune europene, ar insemna ca falimentul poate fi adus fie de concurenta neloiala , fie de concurenta in stare pura. Si cum organismele europene sunt adevarate resorturi protectioniste pentru o strare de concurenta care tinde spre o perfectiune non-libertariana, inseamna ca singura problema este chiar la concurenta de pe piata. Ori in acest caz, companiile - fie-mi iertat - nu ar trebui decat sa se intrebe: nu am oare o problema cu managementul propriei mele firme?

Sa revenim insa la ce se intampla acum, in perioada de criza. Ministrul IMM-urilor da urmatoarele argumente pentru care cateva zeci de procente dintre IMM-isti nu vor rezista: reducerea cererii interne si externe, lipsa de lichiditati pe piata si lipsa de conditii de creditare . Cu alte cuvinte, vor muri nu pentru ca ar avea ele vreo problema, ci pentru ca dincolo de gardul firmei se intampla lucruri incontrolabile. Adica, "imi pare rau ca practicati cel mai bun raport calitate-pret, ca ati investit, ca aveti oameni pregatiti in companie sau ca nu aveti urma de datorie, dar va trebui sa muriti". De ce? Pentru ca este la moda.

Si asa, multi directori de firme din Romania merg pe mana analistilor, se asteapta din clipa in clipa sa isi dea firma ultima suflare si incep sa blocheze salarii, sa dea oameni afara, sa nu mai faca investitii, sa nu mai creada in profit. Rezultatul vine rapid: lipsa oamenilor se vede in productie si calitatea ei, vanzarile scad, veniturile nu mai asigura returnarea creditelor. Si da, dincoace de gard incepe sa miroasa a faliment.

Care argument ar mai fi in sprijinul decesului celui mai mare contribuabil la buget, adica al intreprinzatorului mic? Desigur, cel care spune ca falimentul rezulta si din conditiile impuse firmelor de catre organisme de reglementare. Cel mai proaspat este cel care interzice micilor producatori de lactate sa isi vanda produsele fara eticheta si ambalaj. Metoda este complet gresita doar analizand-o din paradigma unei piete complet libere, fara reglementari, in care comerciantul poate vinde si noroi daca are cumparatori pentru asta. Aici avem, insa, o piata in care concurenta nu este facuta in avantajul vanzatorului, ci al cumparatorului.

 ( citeste continuarea pe newschannel.ro )