Un nou impozit, aceleasi probleme. Impozitul forfetar , in forma propusa de Ministerul Finantelor, are mari sanse sa duca la continuarea problemelor micilor intreprinzatori : impozitarea pierderilor, tentatia migrarii catre economia gri si pierderea locurilor de munca.

Guvernul s-a hotarat sa introduca impozitul forfetar si a inclus prevederile legale necesare intr-un proiect de modificare a Codului fiscal.

Impozitul forfetar va avea, conform proiectului, doua criterii de aplicare: obiectul de activitate al firmei si cifra de afaceri.

In ceea ce priveste obiectul de activitate, sub incidenta impozitului forfetar se vor afla firmele cu urmatorul profil: spalatorii auto, vulcanizari, transportul de calatori, taximetria, activitati de interpretare artistica, atelierele mestesugaresti, coafura, turism, hoteluri, restaurante si cafenele etc. Cifra de afaceri pana la care se aplica impozitul forfetar este de pana la 100.000 lei.

Mai important este ca proiectul prevede si cateva formule de calcul ce se aplica in mod expres restaurantelor, barurilor si cafenelelor, precum si hotelurilor sau altor facilitati de cazare.

In esenta, formulele de calcul iau in considerare zona in care este amplasat localul respectiv si suprafata lui (in cazul alimentatiei publice) si, respectiv, numarul de stele/margarete, numarul de camere autorizate (in privinta hotelurilor si pensiunilor).

Dincolo de chestiunile strict tehnice, altfel corect si logic reglementate, se ridica o serie de probleme de principiu. Ideea introducerii impozitului forfetar este o buna solutie pentru o economie aflata in criza. Forfetarul ar trebui sa impoziteze micile afaceri in mod simplu si transparent.

In felul acesta, s-ar impusca doi iepuri dintr-un foc: proprietarii micilor afaceri pentru care se aplica impozitul forfetar ar avea o formula simpla, prin care sa isi achite impozitul, iar fiscul ar administra si controla cu mare usurinta relatia cu acesti mici intreprinzatori.

Proiectul de modificare a Codului fiscal nu reuseste, decat partial, sa realizeze acest lucru, adica acolo unde defineste domeniile de activitate vizate si cifra de afaceri pana la care se aplica impozitarea forfetara. Modificarile nu merg insa pana la capat.

Marea eroare a initiativei Ministerului Finantelor este ca nu are curajul sa desfiinteze impozitul minim, ci, dimpotriva, il pastreaza si, mai mult decat atat, defineste si o formula (evident, aleatorie) pe baza careia se calculeaza.

In mod normal, ar fi trebuit sa se faca o raportare a impozitului forfetar la cifra de afaceri din anul precedent sau, eventual, la profitul brut obtinut. In felul acesta, Finantele perpetueaza greseala introducerii impozitului minim in anul 2009: pretinde impozit si de la companiile care pierd bani intr-un trimestru sau intr-un an fiscal.

Acest lucru este incorect si descurajator pentru micii intreprinzatori. De fapt, prin aceste modificari se mentine ideea ca o companie trebuie sa plateasca un impozit, de data aceasta impozit forfetar , indiferent daca a obtinut sau nu profit. Ceea ce, in mod real, se numeste jecmaneala si nu impozit.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca noua varianta va da nastere unei aberatii fiscale: doua companii, din domenii diferite, dar cu cifre de afaceri egale, vor plati impozite diferite: una, impozitul forfetar, cealalta 16% din profit.

De ce nu renunta statul la impozitul minim, ba, dimpotriva, il consacra prin impozitarea forfetara? Pentru ca, in felul acesta, ii poate impozita si pe micii , argumenteaza oficialii guvernamentali. Dar se insala amarnic, iar efectele ce apar o data cu introducerea impozitului minim vor continua sa se manifeste.

Citeste continuarea analizei lui Constantin Rudnitchi pe Bloombiz.ro