Financiar

#justitie #piata muncii #merrill lynch #salarii

Cine merita milioanele pe timp de criza?

Anuntul ca cel mai bine platiti zece angajati ai Merrill Lynch au incasat in 2008 peste 200 milioane de dolari a oripilat lumea financiara mondiala bagata in criza pana peste cap. Primele reactii care au venit au urmat o singura traictorie : echitatea sociala, principiile egalitare si un recurs vag la opera marxista. Sa luam exemplul celui mai performant angajat al diviziei de investment banking, Andrea Orcel care a primit 33,8 milioane de dolari, in numerar si actiuni, potrivit Reuters.

Probabil ca Orcel nu a prea putut cina in tihna in noaptea acordarii acestui bonus de vreme ce toate publicatiile au revigorat teoriile redistribuirii, au scos de la naftalina celebrele "taxe Robin Hood " aplicate profiturilor (castigurilor in acest caz - n.r.) exceptionale sau au amintit ca in Africa se moare de foame. Desigur, cinismul este inevitabil intr-un discurs partizan cu aceste mariri salariale, dar mi-l asum si incerc sa il argumentez.

In primul rand avalansa de opinii vine dintr-o realitate economica deranjant de obiectiva: salariile nu sunt egale. Dar ce ar trebui sa se intampla pentru a fi astfel? Pai ar trebui ca angajatii sa fie omogeni, locurile de munca sa ofere avantaje si dezavantaje non-monetare identice, iar forta de munca sa detina o cunoastere si o mobilitate perfecta. Dar toate astea, desigur, nu sunt posibile decat intr-un experiemnt mintal.

Sa luam insa prima cauza: personalul nu este omogen pentru ca intre doi angajati exista diferente de inclinatii si calificare. Dar cum evidenta aceasta ar putea sa nu fie suficienta mai amintim ca Orcel si cu oricare bancher din Romania apartin, paradoxal poate, unor grupuri neconcurentiale. Pe de alta parte, mersul economiei (sau al crizei, mai degraba, in aceste vremuri) nu ar fi fost afectat cu nicio centima daca aceasta informatie nu s-ar fi aflat. Cu alte cuvinte, daca piata muncii ramanea la starea de imperfectiune care o face sa functioneze, nimeni nu ar fi fost afectat. Acum insa, cu o informatie in plus, se poate spune ca piata tinde spre conditia ei perfecta in care toti actorii sunt destul de bine informati despre conditiile de lucru si de plata ale celorlalti.

S-a schimbat insa ceva in acest caz? Desigur ca nu. Cel mult s-a introdus o frustrare si o stare de panica in plus fata de un viitor subrezit de patima inegalitatii sociale. Ceea ce afirm nu este nici macar opus teoriei rawlsiene a dreptatii care prevede ca inegalitatile sociale sa fie permise cat timp imbunatateste situatia celui mai putin avantajat. De exemplu, putem presupune ca aceste bonusuri nejustificat de mari, potrivit criticilor, primite de bancherii de la Merrill Lynch ajungeau sa contribuie la bunastarea celor care acum invoca principii morale.In fapt, cei care cer dreptate sociala se pot "bucura" acum doar de o ipotetica retragere a primelor in visteria bancii de investitie unde sunt complet nefolositoare elanului redistributiv.

Dar de ce castiga totusi Orcel mai mult decat bancherul dintr-o banca autohtona?
Raspunsul este similar cu cel dat la intrebarea: de ce aducea Hagi mai multa lume pe stadion decat o face acum Banel Nicolita ? Pentru ca cererea este mai mare pentru serviciile (sau spectacolul) oferit de Hagi, respectiv Orcel. In ceea ce priveste oferta, acesata este limitata doar la cateva exemple.

 ( citeste continuarea pe newschannel.ro )

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din financiar

Top

Cauta-ti perechea