Resursele naturale ale Pamantului au fost fundamentul dezvoltarii economice a societatii din ultimul secol.
Este extrem de greu de estimat exact care sunt rezervele de combustibili fosili existente in lume si cand exact se vor epuiza, insa tendinta este clara: ne indreptam catre o criza energetica de proportii. Potrivit Oil Peak Association, in prima decada a secolului al XXI-lea, 85% din energia primara consumata de omenire a provenit din litosfera, iar 40% din ea a fost obtinuta din petrol.
Aproximativ 40% a provenit din gaze naturale , iar inca 6% din uraniu. Geofizicianul M. King Hubbert a fost cel care a prezis, in 1956, ca rezervele de combustibili fosili vor atinge un maxim, dupa care va urma o perioada de declin, si, in final, se vor epuiza.
Carbune
Peste 80% din rezervele de carbune din lume sunt detinute de 6 tari: Statele Unite (aproximativ 28%), Rusia (18%), China (13%), Australia (9%), India (6%) si Africa de Sud (5,7%). In raportul Comisiei Europene se arata ca aproximativ 80% din rezervele de combustibili ale Europei sunt constituite de combustibili fosili (carbune) si ca exista zacaminte importante in Polonia si Cehia si alte zacaminte in Spania, Ungaria, Marea Britanie si Germania.
China este in prezent cel mai mare producator de carbune la nivel mondial, iar The Energy Watch Group estimeaza ca rezervele de carbune vor atinge un maxim in jurul anului 2015. Se estimeaza de asmenea ca productia va intra intr-un declin rapid dupa anul 2020. Predictiile actuale sunt diferite de cele facute de M. Hubbert in 1956, potrivit carora maximul productiei de carbune va fi atins in 2150. Raportul Energy Watch Group din 2007, spre exemplu, arata ca maximul va fi atins in 2022.
Concluziile acestui raport sunt confirmate de specialistii de la Institutul pentru Energie, care arata aproximativ aceleasi date in raportul "The Future of Coal". Pe masura ce rezervele de petrol se epuizeaza, e posibil ca ultima solutie pentru alimentarea omenirii cu energie sa fie carbunele, in conditiile in care procesul de ardere a carbunelui pune mari probleme mediului si calitatii aerului.
Petrol
Nu se stie exact o data la care petrolul se va epuiza, insa Hubbert a prezis ca in Statele Unite productia va atinge un maxim intre 1956 si 1970. A fost ridiculizat initial. Specialistii au cofirmat insa, cu ani mai tarziu, teoria sa, Departamentul de Energie aratand ca productia a atins un maxim in anul 1971 si ca este de atunci in declin. Specialistii spun ca Statele Unite, Canada, Norvegia si Marea Britanie au atins deja punctul maxim al productiei iar Arabia Saudita si Rusia se apropie de acest punct.
Pentru ca formarea petrolului dureaza aproximativ 10 milioane de ani, si acesta este inclus in categoria resurselor neregenerabile. Peste doua treimi din rezervele de petrol ale lumii sunt concentrate in campuri din Orientul Mijlociu (61%) si Rusia (6,4%).
In America de Sud si Centrala si in Africa se afla aproximativ 18,5% din prezervele cunoscute in prezent. Aceste resurse sunt concentrate in putine tari: 13 tari au rezerve care cumuleaza 2% din rezervele totale mondiale. Tarile cele mai bogate in petrol sunt Iranul, Irakul, Kuweitul si Arabia Saudita. Potrivit estimarilor Comisiei Europene, daca productia ramane la un nivel constant, rezervele actuale de petrol se vor epuiza in aproximativ 41 de ani. In aceste calcule nu se iau insa in considerare rezervele nedescoperite inca. Pentru Orientul Mijlociu, previziunile sunt mai bune: 82 de ani.
Enerdata arata ca rezervele de petrol din lume se vor epuiza peste aproximativ 47 de ani. In anii 50 au fost descoperite in Arctica unele campuri petrolifere care ar putea da aproximativ 118 miliarde de barili de petrol. Platformele de petrol marine pot, de asemenea, sa ofere rezerve alternative. Exista insa temeri legate de impactul ecologic pe care l-ar putea avea extractia de petrol din Artica.
Potrivit unui raport al Energy Watch Group, productia mondiala de petrol a ajuns deja la maximum in 2006 si in continuare, aceasta va scadea cu cateva procente pe an. Pana in 2020, rezervele mondiale de petrol vor fi extrem de scazute. Raportul dintre descoperirile de noi zacaminte si cerere este de asemenea nefavorabil, avand in vedere ca din momentul in care este descoperit un zacamant, este nevoie de cativa ani pana cand poate fi utilizat.
Gaze naturale
Rezervele de gaze naturale ale lumii, chiar daca sunt enorme, sunt finite. Se estimeaza ca aceste rezerve cresc pe masura ce se descopera noi metode de explorare si extragere. Cele mai multe zacaminte de gaze naturale se afla pe teritoriul Rusiei, Statelor Unite si Canadei, si se estimeaza ca exista inca zacaminte importante in Arctica. Rezervele actuale de gaze naturale se regasesc, in proportie de 40%, in Orientul Mijlociu si 27% in Rusia.
Africa si America de Nord detin impreuna aproximativ 16% din rezervele de gaze naturale, iar in alte tari din Europa si in Eurasia se regasesc 9% din rezervele de gaze naturale, potrivit unui raport al United Nations Conference on Trade and Development.
Cele mai mari zacaminte din lume se afla in Iran (campul South Pars, detinut in comun de Iran si Qatar, gazul fiind procesat la Asalouyeh, in Iran), Rusia (campul Urangoy) si Statele Unite (Marcellus Shale). Se estimeaza ca la South Pars se afla 19% din totalul de rezerve de gaze naturale din lume. Chiar daca gazele naturale produc cele mai putine emisii de carbon la o unitate de energie produsa, sunt totusi resurse care duc la crearea de gaze cu efect de sera. Cresterea economica din ultimii 30 de ani a dus si la o crestere fara precedent a cererii de energie.
Europa importa aproximativ 54% din necesarul de energie, iar costul se ridica, in 2006, la aproximativ 700 de euro pe cap de locuitor. Uniunea Europeana a intetit eforutrile de reducere a consumului de energie in ultimii ani, iar obiectivul, potrivit raportului privind strategia in domeniul energiei, ar fi o reducere cu 20% a consumului pana in anul 2020.
"Trebuie sa actionam mai mult, sa fim mai ambitiosi, sa fim mai curajosi pentru a evita riscul problemelor in domeniul energetic pe viitor. Asta inseamna investitii.
Investitiile in energie, inclusiv in eficienta, inseamna sa oferim economiei un impuls de care are nevoie intr-o perioada de nesiguranta", potrivit presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
