În urmă cu 15 ani, preşedintele rus, Boris Elţîn, preşedintele Ucrainei, Leonid Kravciuk, şi preşedintele Sovietului Suprem al Belarus, Stanislav şuskevici, s-au întalnit în secret la Belovejskaia Puşcia, o staţiune din apropierea Minskului. Acolo au semnat actul de deces (Declaraţia privind crearea Comunităţii Statelor Independente) al URSS, anunţand totodată dispariţia sa ca subiect de drept internaţional. Ulterior, la 21 decembrie 1991, la reuniunea de la Alma Ata, fosta capitală a Kazahstanului, au aderat la CSI şi celelalte nouă foste republici sovietice, cu excepţia celor trei state baltice. Depăşit de evenimente, hulit deopotrivă de reformatori şi conservatori, fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov , care a încercat încă din 1985 să reformeze un sistem condamnat dinainte la pieire, şi-a anunţat, în seara zilei de 25 decembrie 1991, demisia din funcţia unui stat a cărui existenţă încetase. Actualul preşedinte rus, Vladimir Putin, recunoştea cu un an în urmă că prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost "cea mai importantă catastrofă a secolului", iar pentru poporul rus "a devenit o adevărată dramă". Caştiguri şi pierderi În opinia multor analişti, Rusia a avut mai mult de caştigat de pe urma destrămării URSS. Aceasta i-a permis să se elibereze de obligaţia de a subvenţiona bugetele celorlalte republici, să lanseze o serie de reforme radicale, adaptandu-se mai rapid regulilor economiei de piaţă. Exportul de resurse energetice i-a permis să achite înainte de vreme datoria externă a fostei Uniuni Sovietice şi propria datorie, dar dependenţa de aceste exporturi o face vulnerabilă la variaţiile de preţuri pe piaţa internaţională. Iar decalajul faţă de Occident continuă să se facă simţit. Aplicarea "dictaturii legii" şi construirea "verticalei puterii", sloganurile preferate ale preşedintelui Putin, n-au dat rezultatele scontate. Mai mult, sunt interpretate ca semne ale instaurării unui regim autoritar . În nordul Caucazului, situaţia este departe de a fi normalizată complet, criminalitatea este în creştere, iar extremismul, într-un stat cu peste 150 de etnii, a devenit un subiect de preocupare maximă. Arma energetică şi resuscitarea "pactului de la Varşovia" Chiar dacă şi-a păstrat atributele unei mari puteri (stat nuclear, membru permanent al Consiliului de Securitate, membru al G8), Rusia nu mai are nici influenţa, nici autoritatea fostei Uniuni Sovietice. Dispariţia bipolarismului şi afirmarea unui singur actor pe arena internaţională nu sunt de natură s-o mulţumească. Extinderea NATO pană la frontierele sale a fost considerată de Rusia, mai ales de militari, un afront direct. Nici evoluţia CSI, organizaţie cu structuri greoaie şi ineficientă, care nu a reuşit să se impună pe arena internaţională, nu mulţumeşte Rusia. În contrapondere, şi pentru a distrage atenţia ruşilor de la nemulţumirile cotidiene, actualii guvernanţi au hotărat să joace cartea recăpătării statutului de mare putere. La ultima întalnire OSCE, Rusia a adoptat atitudinea intratabilă de pe vremea URSS-ului şi a Războiului Rece, arătand clar că nu mai este dispusă să lase Statele Unite şi Europa să intervină în "parohia" sa (fostele republici sovietice, cu excepţia balticelor). Cu doar cateva zile înainte, ministrul apărării Serghei Ivanov ameninţase cu crearea unui bloc militar, de tipul defunctului Pact de la Varşovia, ca răspuns la extinderea NATO. Moscova nu a menajat nici Romania, declaraţiile preşedintelui Băsescu oferindu-i prilejul să atace cu duritate politica Bucureştiului în zona Mării Negre. Considerate "neprietenoase", observaţiile preşedintelui Romaniei despre monopolul energetic şi conflictele îngheţate au fost tratate pe un ton ameninţător. Cei mai mulţi analişti ai regiunii desluşesc în aceste evoluţii o revenire a Războiului Rece.