Aproximativ 12 milioane de olandezi au fost chemaţi, ieri, la urne pentru a alege 150 de deputaţi, scrutin în care premierul în exerciţiu, creştin-democratul Jan Peter Balkenende, era considerat favorit, scrie AFP. În cursa electorală s-au înscris 24 de partide, dar următorul guvern va fi format dintr-o coaliţie de cel puţin două sau trei formaţiuni, susţin analiştii. Premierul este desemnat, de obicei, din randul partidului care obţine cele mai multe voturi în alegeri. Au fost cazuri cand cel mai mare partid politic a fost îndepărtat de la guvernare, după ce mai multe formaţiuni rivale de mici dimensiuni au format o coaliţie. Principalii actori ai competiţiei pentru scaunul de premier sunt creştin-democratul Jan Peter Balkenende şi Wouter Bos , liderul Partidului Muncii. Campania electorală a fost extrem de disputată şi a readus în actualitate abuzurile militarilor olandezi în Irak, dar şi problema vălului islamic. Ultimele sondaje arătau că cele mai mari şanse le are Partidul Creştin Democrat al premierului Jan Peter Balkenende. Olanda trece printr-o perioadă de instabilitate fără precedent încă din iunie, după căderea guvernului de coaliţie de centru-dreapta. Înaintea scrutinului, majoritatea alegătorilor erau indecişi. Măsurile luate de Balkenende au adus mai mulţi bani la buget, iar pentru olandezi se anunţă un viitor mai optimist. Premierul Balkenende a tras partidul în sus, prin imaginea sa de politician autentic, sincer şi mult mai direct decat rivalii săi. El a avertizat electoratul că o primăvară de stanga înseamnă o toamnă mohorată, făcand aluzie la promisiunile de primăvară ale rivalului său social-democrat. Wouter Bos, fost manager al companiei Shell la Bucureşti Wouter Bos l-a acuzat pe Balkenende că toate succesele sale economice au fost obţinute pe spinarea celor săraci şi a clasei de mijloc, scrie BBC. Un exemplu negativ folosit adesea de Wouter Bos este situaţia din casele de bătrani, unde nu mai există personal suficient din cauza reducerilor bugetare impuse de actualul guvern. Bos a ocupat funcţia de manager în cadrul birourilor din Hong Kong, Londra şi Bucureşti ale companiei petroliere Shell, înainte de a se dedica în întregime politicii.