Ţara Cantoanelor a încheiat, în 2004, un acord cu Uniunea Europeană ca să importe forţă de muncă. În căutare de bancheri , manageri şi specialişti foarte bine pregătiţi, elveţienii au primit în schimb un val de prostituate . Potrivit poliţiei elveţiene, numă­rul celor care prestează servicii sexuale pentru bani a crescut cu o treime în Zurich şi cu 80% în Geneva, de cand Elveţia şi-a deschis, în 2004, graniţele pentru muncitorii din cele 15 ţări membre ale Uniunii Europene. Unii legiuitori estimează că prostituţia va creşte şi mai mult după ce, anul trecut, guvernul a înlăturat restricţiile de muncă pentru rezidenţii celorlalte zece state recent integrate în Uniune, relatează Bloomberg. În timp ce oficialii elveţieni cred că noile reglementări stimulează creşterea economică, grupurile anti-imigranţi spun că dezvoltarea prostituţiei demonstrează că acordul cu UE nu atrage în Elveţia tocmai acei profesionişti de care ţara are nevoie. Zurich se transformă în Amsterdamul Elveţiei Partidul Poporului , care s-a opus deschiderii pieţei forţei de muncă şi care face acum parte din coaliţia de guvernămant, va încerca astfel să organizeze un referendum pe tema acordului, în 2009. Prostituţia este legalizată în Elveţia, iar rezidenţii au aici cea mai mare putere de cumpărare din lume, după cum arată un studiu publicat în decembrie de UBS AG. Prostituatele care provin din spaţiul comunitar nu au nevoie de permis de muncă pentru primele trei luni de şedere în Ţara Cantoanelor şi-şi pot oferi serviciile ca liber-profesioniste, cu condiţia să se înregistreze la poliţie şi să respecte legea impozitării veniturilor. Lipsa restricţiilor, combinată cu nivelul de trai înalt din Elveţia, a dus la creşterea numărului de prostituate pe cap de locuitor la cel mai înalt nivel în randul ţărilor industrializate, estimează Rolf Vieli, un angajat în administraţia locală care coordonează un proiect centrat pe zona Langstrasse, districtul roşu din Zurich. Potrivit datelor de la poliţie, Zurich are 11 prostituate la 1.000 de locuitori, rată similară cu cea din Amsterdam, oraş renumit pentru comerţul cu sex. "Zona se degenerează şi se transformă tot mai mult într-o mahala, odată cu dezvoltarea prostituţiei", spune Vieli. Decizia de a deschide piaţa forţei de muncă pentru locuitorii UE, adoptată în 2000, face parte dintr-o serie de acorduri prin care Elveţia a făcut unele concesii, ca să beneficieze la randul său de extinderea schimburilor comerciale cu ţările din spaţiul comunitar. Guvernul federal priveşte însă partea plină a paharului. Aceste acorduri vor duce la o creştere a PIB-ului cu pană la 0,5%, procent din care jumătate este generat de profesioniştii de care Elveţia chiar avea nevoie, a afirmat biroul federal al migraţiei şi dezvoltării economice. Concurenţa scade preţurile la serviciile sexuale "Amploarea fenomenului prostituţiei este pentru noi doar un efect secundar şi irelevant pentru piaţa muncii. Efectele pozitive sunt mai importante", spune, la randul său, Rita Baldegger, o purtătoare de cuvant a secretariatului de stat pe probleme economice. Numărul de prostituate înregistrate a crescut în Zurich la aproape 4.000 la sfarşitul anului 2005, de la 3.000, cat era în 2004, spune poliţia elveţiană. Datele pentru 2006 nu au fost încă făcute publice. La Geneva, numărul prostituatelor a ajuns la 1.500, în 2006, de la 837 de prostituate, cate erau în 2004. Cei mai mulţi prestatori de servicii sexuale provin din ţările învecinate, Germania şi Franţa. Influxul de noi prostituate a dus şi la o scădere a preţurilor, datorită concurenţei. Dacă înainte, un elveţian plătea între 150 şi 250 franci (122 - 203 dolari) pentru contactul sexual cu o prostituată, acelaşi serviciu îl costă acum între 30 şi 80 de franci (24 – 65 dolari), spune Adrian Klaus, asistent social angajat la Basta, un grup de suport pentru prostituate.