Oamenii de stiinta lasa loc de sperante pentru cei care vor mai popula Planeta Albastra peste cinci miliarde de ani, cind este prevazuta o apocalipsa . In citeva miliarde bune de ani, Soarele isi va consuma intreaga cantitate de hidrogen si va spori pentru o bucata de vreme cu peste 100 de ori in diametru, devenind un asa-numit gigant rosu, care va inghiti planetele Mercur si Venus. O echipa de astronomi a descoperit o planeta care a supravietuit proportiilor gigantice luate de propriul astru luminos si au anuntat de indata ca exista sanse mari ca si Terra sa scape cu bine in urma imbatrinirii Soarelui, relateaza „New York Times“, care preia un articol din revista „Nature“. Planeta tocmai scoasa la iveala este de cel putin trei ori mai mare decit Jupiter si orbiteaza la 240 de milioane de kilometri distanta de o stea disparuta, cunoscuta sub denumirea de V 391 Pegasi. Inainte ca astrul sa explodeze, devenind un gigant rosu si renuntind la jumatate din volum, planeta detectata se afla la 14 milioane de kilometri, distanta similara cu cea care separa Pamintul de Soare, a calculat echipa condusa de italianul Roberto Silvotti. Aflata la distanta de 4.500 de ani lumina de Pamint, V 391 Pegasi seamana destul de mult cu Soarele, chiar daca are doar jumatate din masa acestuia si transforma heliumul in carbon. In urmatoarea perioada ar urma sa mai piarda din volum, devenind oficial o stea batrina, se arata in articolul astronomilor. Dupa o perioada, cei mai multi giganti rosii isi imprastie invelisul, creind nebuloase planetare care dezvaluie adevarate cadavre stelare, cunoscute sub denumirea de „pitici albi“, pozitionate in fostul centru al stelei. Din motive neclare insa, V 391 Pegasi s-a debarasat mai rapid de propriul invelis , inainte ca nucleul sau sa intre in faza de fuziune a heliului, scotind la iveala o stea compacta, nedisparuta inca in totalitate. Doar 2% dintre stelele ajunse in faza de giganti rosii au suferit o pierdere in volum la fel de dramatica precum V 391 Pegasi, recunoaste Silvotti. „Este o evolutie extrem de particulara “, declara italianul intr-un interviu pentru space.com. La fel de neobisnuit este modul in care pulseaza V 391 Pegasi, stralucind si apoi palind la intervale de sase minute. Cu ajutorul unor observatii precise realizate timp de sapte ani, echipa condusa de Roberto Silvotti a detectat o imensa planeta de gaz care a antrenat-o in orbita sa pe V 391 Pegasi. „Steaua este utilizata de observatori precum un ceas, ca si cum ar fi un adevarat satelit GPS, care se misca in jurul planetei“, comenteaza Fred Rasio de la Universitatea Northwestern, implicat la rindul sau in proiectul international. Cu mai multe date colectate de la modelul oferit de V 391 Pegasi, cercetatorii spera sa poate oferi mai multe raspunsuri referitoare la destinul Terrei. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro